Alegeți o limbă
“Uniunea Europeană este întemeiată pe valorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept şi respectării drepturilor omului, inclusiv ale persoanelor aparţinând minorităţilor. Aceste valori le sunt comune statelor membre, într-o societate caracterizată de pluralism, de nondiscriminare, de toleranţă, de dreptate, de solidaritate şi de egalitate între bărbaţi şi femei”.
Aceste lucruri sunt prevăzute în Articolul 2 al Tratatului Uniunii Europene (TUE), iar pentru a evidenţia importanţa pe care drepturile fundamentale o au în arhitectura Uniunii Europene, pe 25 octombrie 2016, Parlamentul European a aprobat o serie de recomandări adresate Comisiei Europene în sensul creării unui mecanism de aplicare a democraţiei, statului de drept şi drepturilor fundamentale la nivelul Blocului comunitar, un sistem care a fost denumit "Pactul DSD”.
Parcursul lung care a condus la adoptarea propunerii a fost precedat de o serie de recomandări formulate de Parlamentul European şi adresate unor state membre, începând cu rezoluţia adoptată în cazul Ungariei, în 2013, ca reacţie la reforme constituţionale şi amendamente asupra legislaţiei în domeniul mass-media adoptate de Guvernul Viktor Orban.
Comisia parlamentară pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne (LIBE) s-a adresat Comisiei Europene, cu o abordare mai sistematică, printr-o rezoluţie din 10 iunie 2015, solicitând prezentarea unei “propuneri legislative pentru instituirea unui mecanism UE în privinţa democraţiei, statului de drept şi drepturilor fundamentale, ca instrument de respectare şi aplicare a Cartei şi a tratatelor semnate de toate statele membre, pe baza indicatorilor comuni şi a obiectivelor“.
O rezoluţie votată de Parlamentul European la sfârşitul lunii octombrie 2016 solicită crearea unei comisii de experţi (Comisia DSD – Democraţie, Stat de drept şi Drepturi fundamentale), cu sarcina de a elabora un raport anual despre starea democraţiei, a statului de drept şi a drepturilor fundamentale în statele membre, cu formularea unor recomandări specifice pentru fiecare ţară asupra unor aspecte foarte importante precum separaţia puterilor în stat, libertatea şi pluralismul mijloacelor de informare, egalitatea în faţa legii, combaterea corupţiei şi a situaţiilor de conflict de interese.
Într-o optică a cooperării şi subsidiarităţii între instituţiile europene, mecanismul prevede o strânsă colaborare: după ce va fi făcut public sistemul de evaluare al Comisiei DSD, va exista o dezbatere fie în Parlamentul European, adoptându-se ulterior o rezoluţie, fie în Consiliul Uniunii Europene. În cazul în care, pornind de la sistemul de evaluare, va apărea o situaţie criticabilă, Comisia va putea decide iniţierea procedurii de “sancţionare sistematică”, în conformitate cu Articolul 7 al Tratatului UE.
De altfel, Parlamentul European a cerut chiar revizuirea Articolului 7 al Tratatului UE, în scopul de a face mai eficiente sancţiunile contra statelor membre care sunt responsabile de încălcări sistematice ale drepturilor fundamentale, inclusiv prin impunerea de sancţiuni pecuniare ori prin suspendarea finanţărilor din partea Uniunii Europene.
Care era situaţia până acum?
Uniunea Europeană nu are un mecanism care să garanteze eficienţa în protejarea drepturilor fundamentale în interioriul ţărilor membre. Unica modalitate de abordare a unui stat care nu respectă aceste drepturi fundamentale este procedura prevăzută în Articolul 7 al Tratatului UE, citat mai sus, care arată că, la propunerea motivată a unei treimi a ţărilor membre, a Parlamentului European şi a Comisiei Europene, Consiliul Uniunii Europene poate constata că există un risc evident de încălcare gravă de către un stat membru a valorilor recunoscute în Articolul 2 al Tratatului. În acest caz, înainte de a iniţia procedura de constatare, Consiliul UE ascultă poziţia statului respectiv şi îi poate face recomandări. În cazul în care nu sunt ascultate recomandările, iar statul respectiv nu adoptă măsuri de remediere a situaţiei, Consiliul UE poate decide suspendarea unor drepturi pe care această ţară le are prin aplicarea tratatelor, spre exemplu a dreptului de vot în Consiliul Uniunii Europene. Totuşi, această procedură nu a fost activată niciodată.
Un aspect asupra căruia s-a oprit inclusiv textul propunerii formulate de Comisia parlamentară pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne (LIBE) se referă la discrepanţa între tratamentul rezervat viitoarelor state membre şi cel în cazul ţărilor care fac deja parte din UE: “Nerespectarea normelor aplicabile de către un stat candidat are ca efect amânarea aderării la Uniunea Europeană, în timp ce neaplicarea aceloraşi norme de către un stat membru sau de către o instituţie a UE nu prea are consecinţe la nivel practic”; textul continuă: “Instituţiile şi organismele Uniunii, precum şi statele membre trebuie să ofere exemplu, îndeplinindu-şi concret obligaţiile pe care le au şi străduindu-se să configureze o cultură comună a statului de drept ca valoare universală în cele 28 de state membre şi la nivelul instituţiilor UE”.
Cazul Poloniei
În acelaşi document redactat de Comisia PE pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne (LIBE), printre motivaţiile care au atras propunerea de reformă sunt enumerate “evoluţiile recente în unele state membre” care “au demonstrat că nu sunt abordate în mod corespunzător neregulile constatate în respectarea statului de drept şi a valorilor fundamentale”. Rezultă că în Europa există numeroase situaţii care generează preocupare din punctul de vedere al protejării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale: un exemplu clar este cazul Poloniei.
Situaţia din Polonia se caracterizează printr-o serie de ameninţări la adresa statului de drept, care au început când Guvernul condus de formaţiunea populistă Lege şi Justiţie (PiS) a refuzat să recunoască judecătorii Curţii Constituţionale desemnaţi de Parlament în legislatura precedentă. În plus, Guvernul a propus şi o controversată reformă constituţională – aflată încă în faza de aprobare – care, potrivit multor analişti, ar conduce la limitarea atribuţiilor Curţii Constituţionale, afectând principiul fundamental al separaţiei puterilor în stat.
Uniunea Europeană a încercat să iniţieze un dialog cu Guvernul polonez; pe 27 iulie 2016, Parlamentul European a aprobat o rezoluţie prin care invita Polonia să rezolve în trei luni, adică până pe 27 octombrie, criza constituţională. Polonia a dat răspuns abia în ultima zi pe care o avea la dispoziţie, respingând recomandările Parlamentului European privind aplicarea principiilor statului de drept cu argumentul că “nu identifică posibilitatea legală de a le transpune în practică”; de altfel, în document se susţine că recomandările PE “se bazează pe ipoteza lipsită de fundament a rolului proeminent al Curţii Constituţionale în garantarea statului de drept”.
Acest exemplu arată că Uniunea Europeană, în modul în care este organizată în prezent, nu reuşeşte să obţină aceleaşi rezultate în privinţa democraţiei şi drepturilor fundamentale comparativ cu situaţiile de tip economic şi fiscal. De fapt, de prea multe ori, încercările de a le prezenta statelor membre propriile obligaţii se lovesc de o anumită reticenţă sau de refuzul acestora de a recunoaşte norme stabilite de comun acord.
Crearea Comisiei DSD în scopul monitorizării stării democraţiei, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale se va dovedi un demers util, la fel ca şi organizarea anuală a unei dezbateri în cadrul Parlamentului European care, dincolo de oferirea unei ocazii de prezentare a situaţiei generale a Uniunii Europene, va permite, cum a evidenţiat europarlamentarul olandez Sophie in't Veld, crearea unei culturi a democraţiei, a statului de drept şi a drepturilor fundamentale în statele membre UE.
Acum, este sarcina Comisiei Europene ca, până în septembrie 2017, să elaboreze un proiect pentru crearea unui “Pact privind democraţia, statul de drept şi drepturile fundamentale”. Documentul va trebui să fie examinat atent de Parlamentul European şi de Consiliul European, unde statele membre vor trebuie să îl aprobe. Se doreşte ca, măcar până în anul 2018, această iniţiativă să poată începe să fie implementată.
Acest material publicistic a fost produs în cadrul proiectului Parlamentul Drepturilor, cofinanţat de Uniunea Europeană. Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa îşi asumă responsabilitatea pentru conţinut, fără a reflecta în niciun fel poziţia Uniunii Europene. 
