Grecia: Refugiaţii din Patras

Migranții care încearcă să intre în portul din Patras.
Migranții care încearcă să intre în portul din Patras.
22 februarie 2018 – Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa (Trento)

Sute de refugiaţi şi imigranţi trăiesc în fabrici abandonate şi în corturi în apropierea Portului Patras, în speranţa că vor putea pleca din Grecia pentru a ajunge în nordul Europei.

Fabrici abandonate, precum cea din Subotica, localitate situată la frontiera dintre Serbia şi Ungaria; corturi montate din loc în loc, precum la Calais, în apropiere de Canalul Mânecii; probleme igienice, boli şi violenţă… O “junglă”, practic, aşa cum au fost denumite multe tabere de acest fel din Europa în ultimii ani. Aceasta este situaţia din Portul Patras, în Grecia, unde sute de refugiaţi şi imigranţi aşteaptă să poată urca într-unul dintre camioanele care ajung la bordul feriboturilor în Italia, pentru a-şi continua apoi călătoriile spre nordul Europei.

La fel cum se întâmpla în perioada 2009 – 2012, regiunea Acaia şi principalul oraş al acesteia, Patras, sunt din nou în centrul unui drum al imigranţilor, după ce închiderea rutei balcanice şi acordul dintre Uniunea Europeană şi Turcia au sigilat frontierele Greciei. Afgani, pakistanezi, dar şi algerieni şi marocani abandonează taberele de refugiaţi răspândite pe teritoriul Greciei şi se îndreaptă spre acest oraş din vestul Gofului Corint de unde pleacă feriboturile spre regiunea italiană Puglia.

Potrivit organizaţiilor umanitare, care sunt din ce în ce mai numeroase în această zonă, aproximativ 400 de refugiaţi trăiesc în prezent în cele două fabrici abandonate situate în apropierea Portului Patras. “Un număr de două ori mai mare faţă de ianuarie 2017”, comentează Luath Glendinning, cofondatoarea organizaţiei nonguvernamentale elveţiene FoodKIND. Această organizaţie, care se ocupă cu distribuirea de alimente calde în localităţi din Grecia afectate de fenomenul imigraţiei, a început să fie activă în Patras în urmă cu un an.

“Ni s-a spus că erau persoane abandonate în totalitate şi care trăiau în condiţii grele. Astfel am decis să ne informăm; am descoperit un grup mare de oameni, mulţi sunt sub vârsta de 18 ani, copii, care nu aveau acces la alimente, haine şi asistenţă medicală”, a declarat Luath Glendinning. De atunci am demarat un proiect care include şase voluntari la Patras şi alţi zece în străinătate; în afară de bunuri de primă necesitate, distribuim “micul dejun, un ceai cald şi o masă în fiecare zi, 365 de zile pe an”, a precizat Glendinning.

"Imposibil să eliminăm scabia"

La puţin timp după venirea asociaţiei FoodKIND, la Patras a ajuns şi organizaţia germană DocMobile, oferind asistenţă medicală persoanelor aflate în taberele de lângă port. Originară din Bolzano, Sarah Galastri este unul dintre medicii care au decis să activeze voluntar cu organizaţia DocMobile în portul grec. După ce a petrecut acolo trei săptămâni în vara anului 2017, a revenit la sfârşitul lunii ianuarie 2018. “Faţă de acum şase luni, situaţia s-a stabilizat, dar s-au intensificat violenţele forţelor de ordine faţă de persoanele care încearcă să ajungă în zona de îmbarcare”, afirmă Galastri.

În fiecare zi, zeci de imigranţi şi refugiaţi încearcă ceea ce este supranumit “the game”, “jocul”. Este vorba de a sări gardul din jurul portului şi de a urca, fără a fi observat de agenţii de pază, în unul dintre camioanele pregătite să intre în feriboturile care merg spre Brindisi. Foarte puţini reuşesc, dar cei care sunt surprinşi de agenţi revin cu “fracturi”, “hematoame” sau “muşcături de câini”, după cum povesteşte medicul Galastri.

Între o tentativă de îmbarcare şi alta, condiţiile de trai în cele două fabrici abandonate sunt mai rău decât precare. “Spre exemplu, împotriva scabiei lupta este pierdută, o are toată lumea, iar eliminarea bolii este pur şi simplu imposibilă: este prea multă mizerie, iar pacienţii trăiesc în contacte foarte strânse, astfel că atunci când vindecăm cazurile în care mâncărimea devine insuportabilă, după câteva zile totul este la fel”, spune Sarah Galastri.

Pentru atenuarea suferinţelor persoanelor care trăiesc zi şi noapte în aceste două structuri abandonate, Primăria din Patras a dispus instalarea de apă curentă, iar în viitor “vor fi şi duşuri, aduse prima dată la sfârşitul lunii ianuarie, datorită organizaţiei Medici fără Frontiere”, afirmă voluntara asociaţiei DocMobile. Asociaţiile locale intenţionează să furnizeze haine şi bunuri de primă necesitate, precum şi să organizeze cursuri de limba engleză, dat fiind că, pe fondul lipsei de succes a “jocului”, rămânerea imigranţilor şi refugiaţilor în Patras este foarte îndelungată.

Grecia izolată în Uniunea Europeană?

Dacă voluntarii vorbesc despre “persoane blocate în portul grec de peste şase luni”, după cum afirmă Alexandra Menschick, voluntară în organizaţia germană Heimatstern.eV (care săptămâna aceasta a montat două corturi de zece metri în zona portului), Paza de Coastă greacă denunţă o situaţie “dificil de gestionat”. La jumătatea lunii ianuarie, un oficial din cadrul Pazei de Coastă mărturisea pentru cotidianul Ekathimerini că “garantarea siguranţei portului este o luptă continuă”.

Tot la începutul anului, sindicatul Pazei de Coastă elene lansa “încă o dată” un apel adresat Guvernului de la Atena, cerând “soluţii imediate şi drastice înainte de a fi prea târziu”, după cum relata acelaşi cotidian grec. Chiar dacă Guvernul central a dispus trimiterea de personal suplimentar la Patras pentru supravegherea portului, situaţia rămâne dramatică în oraşul din regiunea Acaia şi în restul ţării, unde se află peste 64.000 de refugiaţi şi imigranţi, dintre care peste 15.000 trăiesc în condiţii precare pe insulele din Marea Egee.

Guvernul de la Atena, care ca şi Italia miza pe sistemul de transferare a 160.000 de solicitanţi de azil spre alte ţări din cadrul Uniunii Europene, asistă acum la închiderea definitivă a acestui program prin ieşirea din scenă a unuia dintre principalii susţinători: Germania. Pe 29 ianuarie, Annegret Korff, un purtător de cuvânt al Ministerului german de Interne, a declarat pentru Deutsche Welle că, “practic, în Grecia nu mai sunt solicitanţi de azil care să poată beneficia de sistemul de transfer”.

O poziţie confirmată de ministrul de Interne de la Berlin, Thomas de Maiziere, conform căruia Germania nu va mai impune “cu orice preţ” respectarea sistemului cotelor pentru distribuirea refugiaţilor. Iar acest lucru intervine în contextul în care doar 33.000 de refugiaţi din 160.000 au fost transferaţi din Italia şi Grecia, Germania asumând o treime din cota proprie. Pe de altă parte, la nivelul instituţiilor comunitare, însăşi tema distribuirii imigranţilor şi solidarităţii între statele membre încetineşte reformele propuse de Parlamentul European în domeniul Politicii europene pentru azil şi Protocolului Dublin.

În opinia premierului grec Alexis Tsipras, care a vorbit recent la Forumul Economic Mondial organizat la Davos, ţara sa a gestionat problema imigraţiei “cu demnitate”, în timp ce “multe alte state [din cadrul UE, n.red.] cred că dacă problema nu este în curtea lor, atunci nu există”. În următoarele şase luni, în timpul Preşedinţiei bulgare a Consiliului Uniunii Europene, UE va trebui să identifice un compromis în acest subiect, care “divide la modul propriu Europa”, după cum a afirmat la începutul lunii ianuarie premierul Bulgariei, Boiko Borisov.

Guvernul său intenţionează – potrivit Deutsche Welle – să propună o mediere între cele două poziţii existente în Europa privind gestionarea imigraţiei, înainte ca Austria (cunoscută pentru poziţia intransigentă pe această temă) să asume Preşedinţia Consiliului UE de la 1 iulie. Documentaţia pentru lansarea dezbaterilor nu lipseşte, dat fiind că o rezoluţie care propune “o abordare holistă” din partea Uniunii Europene privind situaţia din zona Mediteranei a fost adoptată de Parlamentul European încă din aprilie 2016.

Tradus din italiană de Mihai Draghici

This article is published in association with Parlamentului European.

Acest material publicistic a fost produs în cadrul proiectului Parlamentul Drepturilor, cofinanţat de Uniunea Europeană. Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa îşi asumă responsabilitatea pentru conţinut, fără a reflecta în niciun fel poziţia Uniunii Europene.

Factual or translation error? Tell us.