Alegeți o limbă
Se pare că Ministerele de Finanţe europene nu au dreptul la concedii. De abia s-a încheiat Consiliul Afacerilor Economice şi Financiare (Ecofin), şi trebuie deja pregătit summitul miniştrilor de Finanţe ai G20, desfăşurat pe 19 şi 20 iulie la Moscova. Iniţiativele în materie de politici publice menite să stimuleze creşterea economică globală ar trebui să fie în centrul discuţiei.
Agenţia Bloomberg News a publicat extrase dintr-un document al UE pregătitor pentru summitul G20. [[Tonul documentului referitor la SUA, Japonia şi China este surprinzător de agresiv.]] “Absenţa unui plan de asanare a finanţelor publice pe termen mediu în SUA reprezintă un risc major pentru redresarea mondială”, se poate citi în respectivul document, care precizează de asemenea că SUA “ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a răspunde provocărilor reprezentate de bugete şi de nivelul lor de îndatorare”.
UE care dă lecţii
Cât despre Japonia, documentul UE îi rezervă următorul mesaj: “Aşteptăm ca Japonia să conceapă un plan credibil de consolidare bugetară care să ţină cont în mod convingător de repercusiunile politicii sale anti-deflaţioniste pe pieţele financiare interne şi externe”. În sfârşit, China trebuie, potrivit documentului UE, “să-şi înteţească reformele structurale” şi să-şi alinieze mai eficient rata de schimb în funcţie de evoluţiile pieţei.
Am dori să fim un şoricel ca să ne putem strecura la Moscova pentru a trage cu urechea la reacţiile ţărilor cu pricina, atunci când vor auzi lecţiile pe care UE intenţionează să le dea. Dacă documentul sus-citat va ajunge într-adevăr pe masa de negocieri, reprezentanţii UE prezenţi vor avea dreptul, fără niciun dubiu, la un răspuns şfichiuitor imediat. Şi deşi, în sine, nu este mare lucru de spus despre măsurile pe care UE se aşteaptă să le ia alte ţări, este totuşi ceva aparte în faptul că întocmai Europa este cea care dă lecţii.
O criză departe de a fi terminată
Liderii francezi nu prididesc să repete cui vrea să audă că este terminată criza din zona euro. Ceea ce este, desigur, absurd. Portugalia, Grecia şi Cipru sunt în pragul unei catastrofe sociale şi vor trebui neapărat să beneficieze de un ajutor suplimentar înainte de sfârşitul anului. Guvernul primului ministru Enrico Letta, în Italia, pare în acelaşi timp distrus şi împietrit. În Franţa, guvernul preşedintelui François Hollande, face mult zgomot fără să acţioneze cu adevărat. În Spania, sistemul bancar întâmpină încă mari greutăţi. Ca de altfel şi sistemele bancare din Franţa, Germania şi Olanda.
Soluţiile structurale pentru criza din zona euro sunt încă departe de a fi operaţionale. Pe deasupra, continentul european, cu câteva excepţii, îndrăgeşte mult o politică bazată pe creşterea impozitelor şi luarea de măsuri defavorabile întreprinderilor. Vârtejul costurilor legate de îmbătrânirea populaţiei va continua să adâncească deficitele bugetare. Şi iată că acum, această Europă se apucă să dea lecţii altora. Nu este o idee rezonabilă. Singura întrebare care se pune aici este dacă celelalte trei mari puteri se vor mulţumi cu o reacţie negativă, sau dacă vor lua măsuri mai brutale.
