Alegeți o limbă
“La Bruxelles unii păstrează mereu valiza făcută după ușă, în caz de ceva. Dacă prima de risc crește prea mult într-o țară, din cauza fricțiunilor financiare, își iau bagajul, iau un avion și merg să o salveze”, scrie editorialistul Ignacio Camacho în ABC apropo de funcționarii pe care Comisia Europeană îi trimite în țările care, precum Irlanda, Grecia sau Portugalia, sunt supuse unui plan de salvare. O ipoteză pe care guvernul de la Madrid, în timp ce țara este pradă unei grave crize bancare, o respinge deocamdată. Pentru Camacho,
E numită salvare dar în realitate este vorba de o sechestrare; pun stăpânire pe suveranitatea națiunii afectate și o supun unui tratament de șoc până când minunata primă se relaxează. Sunt oamenii în negru, Men in Black, solii zburători ai temutei troici comunitare, comisarii pe care Merkel îi trimite să impună ermetica sa disciplină bugetară. O brigadă fără milă, a cărei prezență seamănă panică în guverne când lucrurile degenerează așa cum se întâmplă în Spania.
Din cauza lor, posibilitatea salvării – nu este vorba niciodată de o opțiune, chiar dacă ar părea așa în mod formal – este complet nerecomandată. În teorie ar putea fi o soluție rezonabilă de urgență în caz de blocaj: oameni departe de conflictele de interese domestice, capabili să aplice măsuri drastice fără ipoteci politice sau electorale. Persoane care nu ar ezita în fața meschinăriilor autonomiilor noastre nici nu s-ar lăsa influențate de legăturile directorilor băncilor falimentate. Profesioniști reci ai curățeniei ca Winston Wolf din Pulp Fiction. Poate că de asta este nevoie într-o țară în colaps din cauza eșecului instituțional și a unui ghem de ițe încurcate. Dar manualul lor de acțiune este neîndurător și înghețat, refractar cu nuanțele, și se ghidează după o logică pur și simplu contabilă. Încep cu pensiile și ajutorul pentru șomaj, continuă cu impozitele și salariile din sectorul public și termină prin vinderea întregului patrimoniu ce poate fi cumpărat.
Când își termină misiunea lasă economia ca pe un câmp în ruină și politica distrusă, și pleacă, cu prima de risc de mână, scuturându-și praful de pe pantofi. Poate pot să însănătoșească o națiune prăbușită, dar dacă există vreo posibilitate de recuperare o îngroapă sub gunoaie. […] Dacă oamenii în negru aterizează în Madrid, Spania va rămâne ani de-a lungul pe fundul lacului neîncrederii și tot ce a făcut până acum nu va servi la nimic. Mottoul lui Rajoy [prim-ministru] este să reziste, sa câștige timp, să se lege de stâlpul cel mai mare pentru a vedea dacă trece furtuna; cu două săptămâni înainte de crucialele alegeri din Grecia, nu are sens să te predai oricât de gravă pare perspectiva. Este o problemă de rezistență în fața presiunii: necunoscuta constă în cât timp va trece astfel fără ca oamenii în negru să zboare spre ei cu foarfecele de tăiat în valiza lor sinistră.
Newsletter în limba română
