Catalonia, un iminent război al cifrelor

Publicat pe 13 septembrie 2013 la 13:36

11 septembrie: în Catalonia s-a derulat un lanţ uman pentru independenţă. Conceptul nu este nou, a fost deja utilizat de actualele state baltice independente, Estonia, Lituania şi Letonia, prin 1989, în timpul ultimului suflu înainte de descompunerea URSS. Era vorba deci, de vizualizarea unei dorinţe de libertate şi reafirmare a culturii proprii, pe care mulţi locuitori ai statelor respective o considerau imposibil de obţinut de la o URSS absolutistă, rusofilă şi care voia să rusofonizeze.

Bineînţeles că se putea argumenta că actualul stat spaniol democratic e foarte departe de o analogie cu cel ruso-sovietic şi că este perceput în general, în străinătate, ca o ţară modernă şi dinamică, având infrastructuri bune şi o calitate a vieţii bună. Problema este că aceeaşi calitate a vieţii este serios ameninţată acum de o criză economică fără precedent, şi astfel Spania poate prezenta Catalonia ca pe o regiune bogată, nesolidară, care vrea să-şi abandoneze vecinii istorici într-un moment dificil pentru patrie.

Pentru mare parte din spanioli şi pentru presă şi politicienii ce susţin ideea unei naţiuni unite, este vorba de fapt de o păstrare a unei naţiuni unite pentru a depăşi conjunctura negativă de la nivel economic. Va exista un adevărat război al cifrelor, dar trebuie văzut de unde s-a ajuns la aceste divergenţe.

În Spania, astăzi oricine nu este pentru limba spaniolă şi capitala la Madrid este prezentat drept naţionalist; aşa sunt numiţi bascii sau catalanii. Se pleacă de la ideea că Spania este o veche naţiune unde se vorbeşte spaniolă pe tot teritoriul, deşi în diverse regiuni se vorbesc alte limbi. Puţini ştiu că aproximativ un sfert din cetăţenii spanioli nu au castiliana limbă maternă. Spaniola ar servi deci drept un fel de lingua franca panispanica. Realitatea este că se păstrează mai multe puncte în comun în configuraţia culturală a statului spaniol cu ţările multilingve precum Elveţia sau Canada decât cu ţările monolingve precum Germania, Marea Britanie sau Franţa.

Newsletter în limba română

[...] Aşa că realitatea lingvistică spaniolă este departe de a fi una unitară. Partizanii spaniolei spun că este o limbă de nivel mondial în timp ce celelalte sunt minoritare, regionale. Cu acest argument s-ar putea spune că mongolii sau coreenii, ca să cităm exemple ale vecinilor puternicei Chine, ar trebuie să fie fericiţi să-şi abandoneze limbile şi să vorbească limba acesteia din urmă. Sau, un danez, un olandez să renunţe la limba lor, pentru că aceasta este minoritară faţă de germană iar citatele state baltice să fie mulţumite cu (impusa) limbă rusă.

De fapt, ce se vorbeşte în Spania? Cu excepţia limbii basce, ne-latine şi localizate pe un mic teritoriu în Nordul Peninsulei, mai avem galiţiana, în timp ce în partea mediteraneană se vorbeşte catalana. Trebuie amintit că după căderea Imperiului Roman, fiecare regiune şi nu doar în Peninsula Iberică, a început să vorbească un dialect propriu care în timp va deveni o limbă. Astfel, aşa cum în Napole nu s-a vorbit niciodată franceza, sau în Paris româna, nici în Catalonia nu s-a vorbit spaniola (cum nu s-au vorbit nici franceză, română, italiană...). Neînţelegerea vine şi din denumire. În străinătate se cunoaşte drept spaniolă ceea ce în Spania este castiliana, adică limba regiunilor centrale, de la Nord la Sud. Problema este că totul a pornit de la Hispania romană, ce a evoluat în Spania. În Hispania se vorbea latina, dar după căderea Imperiului Roman şi invazia muslmană, această limbă nu s-a mai vorbit şi între Roussillon-ul francez şi actuala Catalonia s-a vorbit catalana. Acum este vorbită de unsprezece până la treisprezece milioane de persoane din Perpignan, în Franţa până în Alicante sau chiar Alguer în Italia, ceea ce ar însemna cam 900 de kilometri extindere. Reiese deci că limba catalană se vorbeşte mai mult decât ceha, maghiara sau greaca, şi nimeni nu pune sub semnul întrebării faptul că un ceh se poate exprima în limba sa la Praga sau faptul că un maghiar are indicatoarele în limba sa. În Spania, vorbitorii de castiliană spun frecvent că sunt radicali sau fanatici catalanii pentru că vor să se exprime în limba lor pe teritoriul lor. În schimb, cel care vorbeşte castiliana în Madrid sau Toledo nu va fi niciodată numit naţionalist sau radical pentru că îşi vorbeşte propria limbă pe teritoriul său.

[...]În plan politic, după moartea lui Franco, niciodată în Catalonia nu a câştigat alegerile un partid care să nu fie strict catalanist, sau naţionalist, aşa cum e văzut din Madrid. Deci coeziunea identitară rămâne. Acum, actualul guvern conservator spaniol pune obstacole pentru învăţarea catalanei, pariind pe limba comună a tuturor spaniolilor, castiliana, pentru că vede că o mai bună cunoaştere a limbii catalane duce la o mai mare identitate naţională catalană. De aceea a dus la Tribunalul Suprem naţional aşa numitul “Estatut d’autonomia”, un ansamblu de legi proprii cu aspiraţii de stat naţional, creându-se o mare nemulţumire care a dus ca peste un milion şi jumătate de persoane să iasă în stradă anul trecut, revoltându-se faţă de statul central şi fiind în favoarea independenţei Cataloniei. Cele mai mari manifestaţii de după finalul dictaturii. De aceea, şi din cauza atacurilor care au continuat (sau aşa au fost interpretate) împotriva identităţii catalane, oamenii au decis să copieze lanţul uman baltic.

Și să nu uităm argumentele economice. Catalonia este, demografic, a doua regiune spaniolă după Andaluzia, dar şi cea mai bogată, după mica Țară a Bascilor, la egalitate cu Comunitatea Madrilenă. Ceea ce face mai greu de acceptat de statul spaniol o posibilă independizare, din cauza potenţialului său economic. În plus, Catalonia împărtăşeşte limba şi identitatea Comunităţii Valenciene şi ale Insulelor Baleare. Dacă aceste regiuni ar decide să se unească cu Catalonia, Spania ar pierde al doilea şi al treilea oraş al ţării, Barcelona şi Valencia, precum şi importante centre turistice precum Palma de Mallorca sau Alicante. Așa că războiul cifrelor este iminent.

Lluis Alemany-profesor de limbă engleză şi spaniolă în Catalonia

Fragmente din reportajul care va fi publicat în curând de Foreign Policy România

Categorii
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!