“Ce a apucat-o pe BCE?”

"Dobânzile Europei tind spre zero" titrează Die Presse, care reaminteşte că 0,25% este "rata cea mai joasă de la introducerea monedei euro încoace". Cotidianul vienez explică faptul că, prin această măsură, BCE doreşte să lupte împotriva riscului de deflaţie - o scădere a indicelui preţurilor care poate conduce la o scădere a consumului - inflaţia fiind deja la cel mai scăzut nivel al său (0,7%) din 2009 încoace. În paralel cu această evoluţie, Comisia Europeană se aşteaptă la o creştere a preţurilor de 1,5% în 2013 şi 2014 în zona euro. Pentru cotidian,

mulţi experţi se aşteptau la o reducere a ratelor, întrucât astfel BCE nu face decât să-şi respecte anunţul de a continua politica de bani ieftini. [Dar] faptul că a acţionat atât de repede este o surpriză. [...] Scăderea lasă doar o mică marjă în jos dar, potrivit preşedintelui BCE, Mario Draghi, Banca nu şi-a scos ultimii aşi din mânecă.

Odată cu scăderea ratei de referinţă, "BCE promite să pună la dispoziţie bani ieftini pentru pieţele financiare [...], dar efectele pozitive ale acestei măsuri sunt controversate", explică, la rândul său, Süddeutsche Zeitung, care titrează pe prima pagină "Niciodată banii nu au fost atât de ieftini". Potrivit ziarului german, în privinţa oamenilor de rând, care încearcă să pună bani deoparte,

această decizie care poate părea abstractă va avea consecinţe directe asupra vieţilor lor. Banii ieftini ar putea declanşa o inflaţie şi devaloriza economiile a milioane de europeni. În curând, ei nu vor mai primi dobândă pentru depozitele la termen clasice şi pentru conturile lor de economii.

"BCE dă jos ratele prin surprindere", titrează, la Milano, Il Sole 24 Ore, potrivit căruia gestul venit din Frankfurt trimite două mesaje, unul pieţelor, celălalt decidenţilor politici:

pe de o parte, BCE este o bancă centrală independentă, a cărei politică monetară vizează întotdeauna stabilitatea, fiind în acelaşi timp conştientă de riscul de deflaţie şi căreia, prin urmare, nu-i este frică să nemulţumească atât uliii cât şi porumbeii. Pe de altă parte, politica BCE continuă să se lovească de incapacitatea guvernelor naţionale şi a executivului de la Bruxelles de a planifica singurele politici naţionale şi europene eficiente pentru creştere: cele structurale.

La Paris, Les Echos titrează pe prima pagină "BCE se mobilizează împotriva deflaţiei şi a unui euro puternic". Cotidianul economic nu pridideşte cu laudele faţă de preşedintele instituţiei de la Frankfurt, Mario Draghi, căruia îi recunoaşte "un mare talent pentru a dejuca pronosticurile pieţelor, dar în acelaşi timp mulţumindu-le până peste poate". Desigur, recunoaşte ziarul,

un sfert de punct pare foarte puţin: nu va ajunge desigur pentru a da un avânt economiei europene, încă anchilozată. Este totuşi mult. Fiindcă este o nouă demonstraţie a "metodei Draghi". Un stil foarte diferit de cel al predecesorilor săi în fruntea BCE, totodată mai proactiv, mai pragmatic şi mai suplu. Dar de asemenea mai înclinat să se joace cu limitele mandatului băncii centrale. [...] BCE probabil că nu a terminat cu surprizele. Întrucât, contrar credinţei răspândite, este încă departe de a-şi fi terminat toate muniţiile.

"Rata dobânzii este chiar şi mai mică. Ce a apucat-o pe BCE?" se întreabă De Volkskrant pe prima pagină. Ziarul din Amsterdam observă că decizia va avea consecinţe negative pentru avantajul concurenţial al ţărilor din Europa de Nord. Astfel, pentru prima oară, explică ziarul,

decizia privind ratele dobânzilor nu a fost unanimă. Din cei 23 de membri ai BCE, câţiva au votat contra. Este aproape sigur că opoziţia venea din partea Europei de Nord şi că preşedintele Bundesbank, Jens Weidmann, s-a numărat printre cei care au votat contra.