Opinion, ideas, initiatives Audieri în Parlamentul European

Comisia Juncker, sub presiune

Noul Executiv de la Bruxelles îşi dă examenul zilele acestea în faţa Parlamentului European. Acesta din urmă a ales preşedintele, dar poate să îi respingă pe comisarii care nu îi plac. O contradicţie care apasă pe raportul între instituţii.

Publicat pe 7 octombrie 2014 la 09:47

La trecerea sa prin Parlamentul European, Comisia Juncker înfruntă mai multe obstacole. Pe de-o parte, pentru comisarul britanic Jonathan Hill, având în vedere trecutul său ca lobbyist tocmai pentru industria financiară, şi adeziunea sa la un guvern aşa de puţin popular în Europa precum cel al lui David Cameron, care în plus a votat împotriva desemnării lui Juncker în Parlamentul European, dificultăţile sale sunt majore.

Mai avem şi cazul lui Pierre Moscovici, fostul minstru francez al Finanţelor, care va trebui să supravegheze bugetele statelor membre. Audierea sa coincide tocmai cu anunţul potrivit căruia Franţa nu doar că nu îşi va îndeplini obiectivele de deficit ci nu o va face fără să aibă o atitudine umilă: “nu cerem permisiunea de la Bruxelles, pur şi simplu le comunicăm cifrele”, a spus premierul Valls, ceea ce a dus la un reproş dur din partea eurodeputatei liberale franceze, Sylvie Goulard, într-un demolator articol în Financial Times unde acuză guvernul socialist de practicarea “gândirii magice”.
Nu străluceşte nici candidatul spaniol, Miguel Arias-Cañete, foarte presat din cauza legăturilor sale personale cu lumea petrolului, în afară de comentariile nefericite misogine în timpul campaniei şi de opacitatea intereselor sale financiare. Verzii sunt foarte nemulţumiţi, până în punctul în care au creat o campanie împotriva sa în Avaaz în care îl descriu ca pe un “Capo al Petrolului”.
Ceilalţi candidaţi care vor avea cu siguranţă probleme sunt candidatul grec pentru postul de responsabil cu Imigraţia, Dimitris Avramopoulos, care nu doar că vine dintr-o ţară unde tratarea imigranţilor a fost foarte proastă în timpul crizei, ci este şi criticat de organizaţiile pentru drepturile omului din cauza ultimului său post în guvernul grec. “Este un ministru al Apărării grec cel ideal pentru a se ocupa de aceste teme?”, se întreabă ONG-urile.
Şi pe aceeaşi listă a îndoielnicilor se află comisarul propus pentru a apăra drepturile fundamentale: maghiarul Tibor Navracsics, numit de guvernul de dreapta al lui Viktor Orbán, care a tot reprimat libertăţile, a tăiat drepturile fundamentale şi i-a intimidat pe imigranţi de când a ajuns la guvernare.
[[Sunt unii precum preşedintele Verzilor Europeni, Philippe Lambert, care califică aceste numiri drept o glumă proastă]]. Alţii sunt mai maliţioşi şi insinuează că toate acestea corespund unei strategii deliberate a lui Juncker pentru a pedepsi guvernele pentru că îi impun candidaţi mediocri sau caută posturi care să convină intereselor lor naţionale şi pentru a face o Comisie pe măsura sa.

Problema de fond este procesul de audieri anterioare confirmării Comisiei, un mecanism care se demonstrează a fi extrem de util din punct de vedere al controlului democratic al Comisiei (a se vedea ce s-a reuşit în cazul lui Arias Cañete) dar şi foarte revelator în privinţa tensiunilor care domină viaţa politică europeană.

Pe de-o parte, Uniunea Europeană a făcut un pas spre parlamentarizare, votând un candidat în funcţia de preşedinte după alegeri parlamentare. Pe de alta, continuăm într-un sistem de separare a puterilor care face din Parlament ceva asemănător Congresului Statelor Unite.
Spus într-o formă mai simplă: Parlamentul a numit preşedintele Comisiei dar nu susţine politic Comisia, de aceea trebuie câştigată aprobarea vot cu vot. Sau invers: Comisia este un guvern căruia îi lipseşte o majoritate parlamentară stabilă. De aici reiese că aceia care au votat pentru Juncker nu voiau neapărat să voteze pentru comisarii săi: socialiştii europeni au votat pentru Juncker dar vor să scape de Arias Cañete; în schimb populiştii trag în Moscovici. Iar liberalii votează împotriva lui Navracsics. Că se face politică în UE este bine, este bienvenită, dar să se facă politică partidară când de fapt se guvernează în coaliţie populară-liberală-socialistă înseamnă deschiderea unui scenariu complicat care reflectă contradicţiile sistemului politic european, unde vrem consens şi conflict politic în acelaşi timp. Trebuie să alegem?

Newsletter în limba română
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect