Fotografia se află pe marginea biroului. În imagine, Juan Ortega, director de dezvoltare a afacerilor pentru Tecnatom, una din principalele companii de tehnologie nucleară spaniolă, strânge mâna președintelui China Nuclear National Corporation. Se află în La Moncloa [sediul guvernului], este luna ianuarie a lui 2009 și tocmai au semnat un acord de cooperare. În spatele lor se văd primul ministru chinez, Wen Jiabao, și președintele guvernului, José Luis Rodríguez Zapatero, care privește, el, în altă direcție.

Așa arată istoria recentă a industriei nucleare spaniole: în casă, blocaj, afară, promovare. În această țară nu s-a mai construit o centrală nucleară din 1988 și în acest timp s-au închis una și jumătate (Zorita în 2006 și Garoña va urma, în 2013). În ultimii șapte ani, Spania a avut un guvern antinuclear în mod oficial, prezidat de “cel mai antinuclear membru din guvern” (după cum s-a definit Zapatero într-o întâlnire cu ecologiștii în 2005). Opinia publică majoritară este împotriva energiei atomice. Și totuși, în acest timp, exportul de tehnologie nucleară nu a făcut decât să crească, mai ales în țările în curs de dezvoltare.

Know-how în domeniu nuclear

Nu este un caz unic. Spania nu este o țară cu tehnologie nucleară proprie, nici nu se poate compara, nici de departe, cu Franța sau Statele Unite, dar are cunoștințele necesare în domeniu. Și le vinde. Sediul Westinghouse Spania se află într-o clădire anodină în centrul Madridului. Dar ceea ce se întâmplă în interior nu este deloc previzibil. Aici, 92 de ingineri sunt responsabili de construcția unei clădiri izolatoare a reactorului nuclear (o barieră pentru siguranță esențială) și a clădirii auxiliare a centralei nucleare din Sanmen, tot în China.

ENSA este o companie publică, proprietate a Societății Statale de Participații Industriale (SEPI). Din cele 85 de milioane de vânzări ale ENSA, 84% provin din afară, potrivit unui raport numit “Industria nucleară spaniolă”, recent publicat de Forul Nuclear. Cealaltă companie publică din domeniu, Compania Națională a Uraniului (Enusa), privește tot în afară. Chiar dacă Spania importă uraniu, fabrică în continuare și combustibil nuclear, din care 60% este exportat: în Finlanda, Suedia, Germania, Belgia și Franța, iar în câteva ocazii a ajuns să furnizeze chiar și pentru Statele Unite.

Prin renașterea nucleară în China, guvernul a sprijinit în 2008 crearea Spanish Nuclear Group for China [Grupul Spaniol Nuclear pentru China], o asociație de interes strategic între patru companii: Tecnatom, Ensa, Enusa și Ringo Válvulas. Aceasta din urmă este utilă pentru centrale nucleare precum cea din Qinshan, în China. Directorul său, José Manuel García, subliniază valoarea sectorului nuclear spaniol: “A existat au blocaj în Spania acum mai bine de 20 de ani, dar companiile au știut să se mențină pe linia de plutire în străinătate”.

Profitul înainte de orice

Este logic ca o țară cu un guvern antinuclear să promoveze industria atomică în țări aflate în dezvoltare? “Avem mult sprijin [de la guvern]. Pare o contradicție, dar așa e”, spune în replică María Teresa Domínguez, președintă a Foro Nuclear și al consiliului director al Empresarios Agrupados, o companie ce a colaborat cu General Electric pentru proiectul centralei nucleare din Lungmen, din Taiwan. Spania, spune aceasta, trebuie să profite de faptul că are cunoștințele necesare și experți în domeniul nuclear.

Surse din guvern spun însă că nu există niciun conflict, că a dori să-ți închizi parcul nuclear e un lucru, și să vrei să păstrezi un sector avansat din punct de vedere tehnologic este altceva, căci acesta poate securiza centralele și, în același timp, poate promova exporturile. În plus, se dovedește astfel că toate companiile publice depind de Economie, în timp ce politica nucleară depinde de Industrie.

O Europă fragmentată de o “gaură neagră nucleară

Mai devreme sau nai târziu, impactul centralei de la Fukushima va ajunge în Spania, mai ales că Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) și-a scăzut estimarea privind construcția de noi reactoare în lume. Proiectele nucleare din Marea Britanie, în care se află Iberdrola, sunt în întârziere; Italia (a cărei principală companie de electricitate, Enel, nu are experiență nucleară dar deține Endesa); Chile, o țară foarte seismică, și-a anulat planul de a construi o centrală nucleară, iar aici este prezentă Endesa.

“Mediul nu este unul euforic, pentru că am fi naivi dacă am crede așa ceva, dar problema nu s-a terminat”, rezumă José Emeterio Gutiérrez, responsabil al Westinghouse în España, care speră că întreruperii nucleare germane îi va urma o renaștere în Europa de Est. Fără centrale nucleare în Germania, Austria și Italia și cu planuri de închidere în Elveția, Europa poate să fie împărțită de la nord la sud de o “gaură neagră nucleară”. Și acolo speră să poată intra și firmele spaniole. Cariera nucleară se joacă în deplasare.