Hai să eliberăm Grecia de propriile ei elite

Ajutorul de urgenţă la care lucrează ţările din zona euro nu oferă o soluţie durabilă pentru criza grecească, consideră economistul Rens van Tilburg. Trebuie mai întâi destrămată influenţa elitelor locale, ale căror privilegii intacte împiedică o distribuţie echitabilă a sacrificiilor.

Publicat pe 4 octombrie 2011 la 15:28

Liderii europeni se pregătesc să aducă încă un răspuns "definitiv" la criza monedei euro. După bancheri, până şi chinezi şi americanii, ale căror monede nu sunt afectate, au început să pledeze pentru o consolidare a Fondului European de Stabilitate Financiară (FESF).

Desigur, nimeni nu vrea să rişte o incapacitate de plată a Greciei. Rămâne de văzut dacă această cale urmată de liderii europeni nu este chiar şi mai de temut. Deoarece nu se pomeneşte niciodată adevărata problemă a Greciei, şi deci nu poate fi adus un leac adecvat.

Problema este că poziţia în societatea greacă nu este determinată de talent sau de dinamism, ci de origini şi relaţii. Desigur, nicio societate nu este în întregime bazată pe meritocraţie sau nepotism. Olanda, de exemplu, este esenţial o meritocraţie, în timp ce în Grecia, nepotismul este cel care predomină. Puterea şi proprietatea sunt atât de concentrate încât elitele la putere nu sunt niciodată afectate de nicio criză.

Atâta timp cât nu se fac eforturi pentru a lupta împotriva acestui nepotism, economia Greciei nu va fi în stare să-şi achite datoriile, oricare ar fi acestea. Chiar dacă am şterge în întregime datoria grecească, ţara ar face imediat alte împrumuturi.

Newsletter în limba română

Politica închide ochii asupra problemelor structurale

Şi ghici cine va plăti nota pentru viitoarea salvare a băncilor sau Greciei? Garantarea economiilor structural slabe prin creşterea capacităţii FESF-ului doar agravează problemele viitoare. Responsabilii politici se lasă ghidaţi de aceleaşi sentimente care au dus la autorizarea intrării Greciei în zona euro, deşi nu îndeplinea criteriile necesare.

"A lăsa" Grecia să părăsească zona euro în schimbul anulării datoriei sale ne-ar elimina o viitoare povară financiară. Dar ar însemna să lăsăm clasa greacă de mijloc să se descurce singură cu problemele ţării. Noi ar trebui de fapt să ne gândim la bunăstarea cetăţenilor greci, care sunt principala victimă a haosului administrativ din ţară.

A injecta bani înseamnă a întârzia lupta socială

Clasa de mijloc greacă este dispusă să plătească impozite, ca toţi ceilalţi europeni. Dar grecul de rând nu vrea, fiindcă ştie că statul va face imediat să dispară aceşti bani în buzunarele membrilor familiei conducătoare şi prietenilor regimului. Banii care au plouat pe ţară în ultimii ani au aţipit populaţia greacă: toată lumea a avut parte de ceva şi tinerii cu adevărat ambiţioşi au plecat fără vâlvă. Dar acum, tensiunea urcă. A injecta din nou bani doar va întârzia lupta socială indispensabilă în ţară.

Ar fi mai bine să ţinem cu poporul grec. Şi nu asta s-a întâmplat până acum: elitele s-au menajat şi au aruncat totul în spinarea grecilor de bună credinţă. Şi au putut face aceasta pentru că a troica compusă din UE, BCE şi FMI nu vrea să se amestece prea mult în alegerile făcute. Angajamentul de justă repartizare a poverii a rămas o vorbă goală.

Troica trebuie să renunţe la reticenţele sale: ideea de a aduce înapoi democraţia acolo unde a fost zămislită nu este ea o bună idee europeană? Acest lucru necesită un transfer mai radical al suveranităţii elene decât cel de care se discută acum. Altfel, niciodată economiile nu vor ajunge vreodată la cei la care ar trebui să ajungă: la locurile şi privilegiile elitelor care decid astăzi unde sunt făcute reducerile. Dacă nu se destramă puterea elitei greceşti, nu există nicio soluţie posibilă. Din păcate, acest aspect este în mod sistematic absent din propunerile europene care curg cu găleata.

Atena nu este Bagdad, dar nu trebuie minimizată nici greutatea de a înfiinţa o democraţie care să funcţioneze cum trebuie. Şi totuşi aceasta este calea pentru a găsi o soluţie la această tragedie greacă. Spre deosebire de tradiţia teatrală, un final fericit este încă posibil. Dar necesită multă determinare din partea Europei, şi mai ales un bun simţ al realităţii.

Grecia

Papandreu, gata să demisioneze?

Financial Times Deutschland crede că are o ştire de primă mână: “Georgios Papandreu se gândeşte la demisie”. Potrivit informaţiilor cotidianului economic, premierul grec, prins în menghină între protestele din stradă şi cerinţele salvatorilor de la fondurile internaţionale, a evocat pentru a doua oară posibilitatea demisiei în faţa celor apropiaţi, în timpul ultimelor trei săptămâni. Această plecare ar provoca cu siguranţă alegeri anticipate “cum cere opoziţia de luni de zile”. Un purtător de cuvânt al lui Papandreu a dezminţit în timpul nopţii spusele ziarului. Potrivit FTD, Papandreu trebuie să continue: el are “o sarcină colosală. Trebuie să-şi redreseze ţara în plină recesiune şi sa reziste populaţiei. Dar Papandreu este garantul cel mai important al reformelor, nu trebuie în niciun caz să demisoneze”.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect