Alegeți o limbă
Într-o cameră la parterul adăpostului T.G. Masaryk, treizeci de copii sunt înghesuiţi în paturi supraetajate. Ondřej lucrează pentru ONG-ul Nenávist není řešení [Ura nu este o soluţie]. El le-a împărţit ziare vechi de o săptămână şi pline cu fotografii de la ultima manifestaţie la care au participat locuitorii oraşului împreună cu zeci de skinheads. "Vom discuta acum despre ceea ce se află pe aceste forografii", propune Ondřej copiilor. "Asta este manifestaţia împotriva noastră", spune o fetiţă de 10 ani. "Şi tu ce părere ai despre asta?" întreabă Ondřej. "Sunt nişte idioţi", răspunde un băieţel de 9 ani.
Afară, vreo cincizeci de poliţişti bine echipaţi se pregătesc să intervină. "Sunt aici deja pentru a patra oară şi cred că voi fi aici şi săptămâna viitoare", spune unul dintre ei. Aceşti poliţişti au misiunea de a împiedica mulţimea să intre în adăpost.
De ceva timp, în fiecare weekend, Varnsdorf este scena unor manifestaţii împotriva locuitorilor de etnie romă din oraş. Ultima a fost organizată la iniţiativa lui Lukáš Kohout. El a devenit cunoscut fiindcă se dădea drept asistent al oamenilor politici şi călătorea cu ei. De dimineaţă a avut loc o dezbatere cu reprezentanţii primăriei, în cinematograful oraşului. Locuitorii au fost încălziţi bine înainte de manifestaţia de după-amiază. "M-am săturat de toţi ţiganii ăştia. Ne vedem la două în centru. O să ne ocupăm de ei", se înţeleg doi oameni în holul cinematografului.
Protecţia copiilor
Miroslav Brož, purtătorul de cuvânt al organizaţiei Nenávist není řešení, însoţeşte reporterii de la Hospodářské noviny în adăpostul cu trei etaje. Ocupanţii nu mai au destui bani să-şi plătească chiriile apartamentelor în care trăiesc majoritatea locuitorilor. Oraşul primeşte lunar, de la stat, 3000 de coroane [aproximativ 104 de euro] pentru fiecare adult şi 2000 de coroane [aproximativ 70 de euro] pentru fiecare copil.
"Ne aflăm astăzi aici pentru a linişti populaţia şi a distra copiii. Ne asigurăm că aceştia nu ies, că nu li se întâmplă nimic", explică Brož. "Primăria dispune de lucrători sociali pentru astfel de situaţii, dar astăzi aceştia nu sunt aici", spune el oftând.
Câţiva copii şi adulţi scot capetele din camere. "Doamnă, nu ştiţi când se termină? Am vrea să ieşim", întreabă, părând cam supărată, o femeie de o anumită vârstă. Ea nu este de origine rom. Ea a ajuns în genul acesta de centru când n-a mai fost în stare să-şi plătească chiria obişnuită. "Da, înţeleg de ce oamenii sunt furioşi împotriva ţiganilor care fură şi fac ravagii. Şi uneori bat oameni. Dar ei nu sunt toţi aşa. La fiecare monedă, există întotdeauna două părţi", spune dânsa. "Aveam un loc de muncă, o familie şi acum nu mai am nimic", a spus ea, pentru a-şi explica prezenţa sa în adăpost, fără a da mai multe detalii despre problemele ei.
"Nu este uşor să trăieşti cu ei"
Un poliţist din brigada anti-conflicte, explică astfel problema din Varnsdorf : "Nu mă surprinde faptul că oamenii din Varnsdorf au probleme cu comunitatea de romi. Nu este uşor să trăieşti cu ei în acelaşi oraş. Ei sunt din ce în ce mai numeroşi aici din cauza acestor adăposturi pe care antreprenorii s-au apucat să le construiască pe scară largă". Mulţi antreprenori din regiune şi-au bazat într-adevăr activitatea pe această regrupare de oameni în situaţie de pericol social. Ei câştigă bani din subvenţiile vărsate acestor adăposturi, ca şi oraşul care are de asemenea câteva dintre acest gen de structuri.
Aproape o sută de oameni trăiesc la T.G.Masaryk. Astfel se numeşte adăpostul. Majoritatea ocupanţilor sunt supăraţi că au fost nevoiţi să rămână închişi în centru într-o sâmbătă însorită, pentru a evita riscul de a provoca un conflict. Dar câtorva dintre ei le este de asemenea frică. De aceea ei nu s-au dus dimineaţă la cinematograf să discute cu restul populaţiei. "Data viitoare, va trebui să mergem să vorbim cu aceşti oameni. Noi nu suntem doar un grup de hoţi şi de leneşi", declară Vyskočil împingându-l pe František Godl în faţa aparatului foto. "Franta a urmat un curs de recalificare de învăţare a bazelor informaticii. Nimeni nu a vrut să-l angajeze. El a vrut să devină un lucrător social, dar nici asta nu a mers. Atunci mucezeşte aici", spune Vyskočil furios.
Cu vreo trei ore mai târziu, mulţimea se destramă. Poliţia i-a refuzat accesul la locuinţele sociale. Fiecare pleacă la treburile lui. "Mă duc să-mi scot copiii, au rămas închişi în casă toată ziua, trebuie să iasă să ia puţin aer curat", spune în timp ce pleacă Kumar Vishwanathan, un muncitor social indian care a dobândit o vastă experienţă cu comunitatea romilor din regiunea Ostrava. El a primit premiul František Kriegl pentru munca sa cu asociaţia Vzájemné soužití [a trăi împreună] şi a fost decorat de Ambasada Statelor Unite pentru acţiunile sale în favoarea îmbunătăţirii relaţiilor dintre romi şi non-romi cehi.
