Ex-actriţa Barbara Matera la Parlementul Europei, în 14 juillet 2009 (EP)

Fii frumoasă şi o să fi aleasă

De mai multe luni, scandalurile sexuale ale primului ministru sunt la ordinea zilei. Dar atracţia pentru fete în ţinuta lejera depăşeste folclorul berluscian şi invadează societatea. In faţa acestui fenomen, "celui de-al doilea sex" este greu să se răscoale, constată cafebabel.com

Publicat pe 25 septembrie 2009 la 17:22
Ex-actriţa Barbara Matera la Parlementul Europei, în 14 juillet 2009 (EP)

Chiar dacă se află pe marginea prapastiei - în care nu va cădea niciodată, sondajele o dovedesc - Silvio Berlusconi nu se poate opri de a nu se întâlni cu femei, fie ele frumoase de o noapte sau ministre, ca pradă. "Nu am plătit niciodată o femeie. Nu văd unde ar fi interesul dacă nu ar fi plăcerea cuceririi" se apără acesta în faţa presei, răspunzând astfel afirmaţiilor lui Patrzia D'Addario. De curând această animatoare a declarat că ar fi petrecut o noapte cu şeful statului italian exact în vremea când Barak Obama era ales drept preşedinte al Statelor Unite. Iar acum câteva săptămâni, în plină perioadă estivală, Berlusconi a afirmat că : "Ziarele nu se opresc a scrie că eu detest femeile. Dar dacă e ceva ce eu iubesc, ei bine, acestea sunt femeile, fie ele chiar ministre".

"Papigate" [porecla dată lui Berlusconi de către o minoră, "papi", semnificând "moşuleţ", ndt] depăşeşte foarte larg folclorul berlusconian, este o adevărată revoluţie antropologică şi culturală, cum explică documentarele făcute de Erik Gandini, autorul Videocracy, şi al duo-ului Lorella Zanardo şi Marco Malfi Chindemi, realizatori ai Il Corpo della donne ("corpuri de femeie"). Aceste corpuri de femeie care umplu paginile jurnalelor italiene. Peste tot aceleaşi forme : seducătoare, strălucitoare, dezinhibate şi îngrijite la maxim. Le adorăm şi le ridiculizăm. Cine nu râde este considerat de către societate drept un frustrat.

A fost odată Italia lui Nilde Lotti şi a lui Tina Merlin [Nilde Lotti a fost membră a Partidului Comunist şi prima femeie care a devenit preşedinta Camerei Deputaţilor pe timpul războiului]. Italia de astăzi prezintă categorii socioprofesionale necunoscute în alte ţări. "Veline", "meteorine", "letterine", şi "letteronze" sunt termeni pentru a desemna aceste "bimbos" de vitrină cărora le acordăm astăzi statutul de icon popular şi care se invită chiar în politică, cu succesul pe care îl cunoaştem deja.

Cazul cel mai cunoscut este cel al ministrei egalităţii şanselor : Mara Cartagna. Vechi model pentru calendarele de nuduri ale revistei Max, acesteia îi place mai nou să amintească importanţa treimii "Dumnezeu, patria şi familia" şi aduce un elogiu "Romei, leagănul creştinătăţii". Parcursul tinerei deputate europene Barbara Matera este la fel de necomform în ochii Bruxelului : născută în 1981, ea a fost actriţă de serie B, prezentatoare la RAI şi finalistă regională la Miss Italia. CV-ul său publicat pe situl Parlamentului este de gol, la fel ca de altfel şi paginile referitoare la activitatea sa politică. Singura certitudine este că la 28 de ani, frumoasa deputată este pe punctul de a-şi obţine diploma : "în 2009 după ce şi-a luat ultimele examene, a acceptat de a se prezenta la Parlamentul European pe listele partidului Poporul Libertăţii (PDL) regiunea de Sud. Şi îşi va susţine teza cu un subiect asupra reformelor colegiului în Italia".

Newsletter în limba română

Asta fără a mai vorbi de Francesca Pascale, veche prezentatoare a emisiunii Telecafone ("Télé-incorrecte") care a devenit celebră datorită unei fraze devenite culte : "Dacă îţi dai jos chiloţii faci să crească audienţa". Ea este instigatoarea comitetului "Silvio, ne lipseşti", care l-a susţinut pe Cavaliere pe vremea când acesta era în opoziţie. Aceasta lucrează astăzi ca şi consilieră municipală la Naples pentru PDL şi se ocupă cu relaţiile de presă ale Ministerului pentru Patrimoniul Cultural.

Avem deci motive de revoltă. Şi totuşi, unde sunt totuşi femeile? Şi feministele? Mulţi şi-au pus aceaste probleme, începând cu cei vizaţi. După "Eu acuz" lansat în paginile cotidianului Unita de către politologul Concita De Gergorio ("Trebuie să reîncepem de la zero. De la esenţial. Să lansăm o chemare de exemplu. Câteva femei se pregătesc : a lansa un apel nu este un mijloc desuet de a acţiona. Este ceva nou. Nu trebuie să ne lăsăm conduse. Noi trebuie să reîncepem aici") şi după intervenţiile scriitoarelor, a actriţelor şi profesoarelor universitare (ultima este cea a actriţei Chiara Volpato în New York Times pe 26 august), dezbaterea se pare că a fost relansată. Dar nu reînnoită : e vorba de fapt de apeluri şi contrapeluri, de note şi de câteva conferinţe. Şi asta este tot.

Giulia Lasagni

Categorii
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect