Chiar dacă Slovacia va respinge definitiv planul pentru crearea fondului de salvare a zonei euro, nu va reveni totuşi la statutul de "gaură neagră a Europei". Iar acest lucru nu se va întâmpla nici dacă Robert Fico revine la putere după căderea Guvernului condus de Iveta Radičová, indiferent la ce s-ar preta succesorul fostului premier Vladimir Meciar – ceea ce ar fi aproape orice.

Spre deosebire de perioada autoritaristă a Guvernului Meciar, atunci când Slovacia s-a desprins de Cehia, acum suntem membri ai Uniunii Europene şi ai NATO (liderul populist s-a aflat la guvernare în intervalul 1991 – 1998 cu mici întreruperi). Atât timp cât vom rămâne în componenţa UE şi NATO – cu siguranţă nu pentru eternitate – democraţiile occidentale nu se vor putea raporta la evoluţiile politice interne sau la politica externă a Slovaciei prin ignorarea acestor lucruri şi urmărind de la distanţă ce se întâmplă aici, cu un interes minim.

În acelaşi timp, acest lucru nu înseamnă că nu putem dispărea într-un fel de zonă crepusculară – o ţară ai cărei lideri participă la reuniunile UE şi NATO, dar sunt acolo doar pentru a face prezenţa, fără a mai avea vreo importanţă pentru nimeni.

O întoarcere spre Est

Cooperarea va fi redusă la minimul necesar. Slovacii nu vor fi invitaţi la negocieri bilaterale în state democratice, nici măcar la discuţii cu vecinii; nu vor putea discuta despre investiţii majore cu oameni de afaceri din state democratice care, în afara posibilităţii aducerii de capital în Slovacia, ar putea furniza şi tehnologie avansată şi modalităţi serioase pentru mediile de afaceri.

Oricum, dacă Slovacia va ajunge la acest statut, acest lucru se va datora doar indirect refuzului Parlamentului de creştere a contribuţiilor la fondul de salvare a zonei euro. Se va ajunge la acest lucru în cazul în care căderea Guvernului Ivetei Radičová şi revenirea lui Robert Fico vor pune capăt scurtului episod de orientare pro-occidentală şi dezvoltare democratică a Slovaciei.

Politica externă a Slovaciei va reveni la orientarea spre Est, un lucru pe care Robert Fico l-a avut mereu la inimă, iar consecinţele vor fi cele pe care actualul guvern încerca să le remedieze – încălcări ale drepturilor democratice, încălcări ale libertăţii de exprimare, probleme privind respectarea legilor, oprimarea minorităţilor şi boicotarea activităţilor comerciale libere.