Săracul. Pe 12 octombrie, Comisarul european pentru Extindere avea sarcina ingrată de a prezenta raportul anual al Bruxelles-ului privind nouă ţări – Croaţia, Turcia, Islanda, Macedonia, Muntenegru, Albania, Serbia, Bosnia şi Kosovo – care doresc să devină membre ale Uniunii Europene.

Această prezentare a fost oarecum suprarealistă. Organizată ca şi cum nimic grav nu s-ar întâmpla în UE, ca şi cum totul s-ar petrece în mod normal.

Štefan Füle nu este ceea ce s-ar putea numi un tip hazliu, dar asta nu l-a împiedicat să declare că viitorul Europei se prezintă bine. Iată cât de eficace este strategia UE! Europa îşi impune exigenţele şi ţările care vor să devină membre se democratizează. 2011 este un an bun pentru extindere, a susţinut Štefan Füle.

Un optimism de faţadă, deoarece nici comisarul nu crede ceea ce zice. Adevărul, mai puţin încântător, este că mai multe dintre ţările care aşteaptă la uşa Europei au probleme grave, iar nici UE nu mai pare în măsură să se mai extindă.

Desigur, negocierile cu Croaţia au fost finalizate, iar Comisia propune să o primească în UE în 2013. Štefan Füle consideră de asemenea că Serbia şi Muntenegru au făcut progrese şi vor putea astfel face câţiva paşi suplimentari pe drumul lung spre aderare. Dar negocierile cu Turcia au fost suspendate, iar ţara pare să ia o direcţie greşită, ca şi Bosnia, Albania şi Kosovo.

În schimb Islanda, care a adoptat deja o mare parte a legislaţiei europene, pare cea mai bine pregătită. Rămâne de văzut dacă islandezii vor dori să voteze "da", atunci când va veni momentul de a decide prin referendum problema aderării.

Dar toată lumea ştie că o continuare a extinderii nu se limitează numai la integrarea ţărilor candidate. Este la fel de important de ştiut în ce stadiu se află cele 27 de state membre actuale. Şi dacă acestea vor fi în stare să treacă de greutăţile lor, să-şi salveze coeziunea. Altfel, cum ar putea Uniunea găsi resursele pentru a primi ţări noi, şi în plus sărace?

Štefan Füle a asigurat la Bruxelles că extinderea va continua şi că totul era "sub control". Într-un moment în care euro se clatină, şi odată cu el întreaga Uniune Europeană, Comisarul pregăteşte ţările candidate cu un entuziasm neîntinat. O încredere de faţadă care are drept principal efect amplificarea sentimentului de criză.