"Oamenii revin la fermele pe care le abandonaseră în urmă cu mulţi ani, pentru a cultiva cartofi, varză şi alte legume, în scopul supravieţuirii pe timp de criză", explică Petros Citouzouris, care tocmai tăia ramurile uscate ale viţei de vie pe care o deţine într-o zonă deluroasă din Naxos, cea mai mare insulă din Arhipelagul Cicladelor. Catastrofa financiară cu care se confruntă Grecia începe să afecteze şi cele mai izolate regiuni ale ţării.

Arătând spre noile terenuri cultivate situate în apropierea fostei colonii de leproşi din Sifones, Petros Citouzouris spune că, de când a izbucnit criza economică, "muncitorii din construcţii rămaşi şomeri, minerii şi pensionarii au revenit la fermele de familie pe care le moşteniseră în urmă cu o generaţie, dar pe care nu le exploataseră niciodată". Potrivit lui Citouzouris, 10 din cele 20 de ferme din împrejurimi sunt ale unor persoane revenite de curând. "Nu vor putea să trăiască doar din cultivarea pământului, dar această activitate îi va ajuta să se descurce", explică el.

Naxos, între disperare clară şi turism

Turiştii au continuat să vină în Grecia anul acesta, dar restul activităţilor economice sunt ineficiente. Dezastrul economic afectează întreaga Insulă Naxos, creând o stare de spirit care variază între îngrijorarea pe jumătate ascunsă, disperarea clară sau temerea generală de faptul că, oricât de grea este situaţia acum, poate fi şi mai grea mâine. Insula rămâne extraordinar de frumoasă, cu vestigii antice şi turnuri veneţiene, case de culoare albă, terase montane brăzdate de râuri, deasupra văilor pline de verdeaţă. Măslinii şi plantaţiile de viţă de vie sunt din abundenţă pe aceste teritorii fertile care atrag agricultorii de 5 000 de ani încoace.

Contrar miturilor care circulă în nordul Europei despre grecii ineficienţi care trăiesc în lux pe banii băncilor străine şi împrumuturilor acordate de Uniunea Europeană, lucrul cel mai evident referitor la cei 18 500 de locuitori ai Insulei Naxos este cât de mult muncesc. Mulţi dintre ei au avut mereu câte două locuri de muncă, nici unul bine-plătit. Muncitorii din sectorul construcţiilor sunt şi agricultori, se ocupă cu creşterea oilor, caprelor, au plantaţii de măslini şi viţă de vie. În cele mai multe cazuri, veniturile suplimentare sunt folosite pentru taxele universitare ale copiilor.

După turişti, neantul

Însă toate aşteptările s-au năruit acum. Insula Naxos este plină de tineri cu înalte calificări care nu îşi pot găsi deloc locuri de muncă. "Tinerii cerşesc să muncească", afirmă Manoulis Koutelieris, proprietarul unei firme de construcţii care încă mai are zece angajaţi. "Aseară m-a sunat cineva să mă întrebe de ceva de lucru şi plângea", explică el. Potrivit lui Koutelieris, rata oficială a şomajului pe Insula Naxos este de 20%, dar el crede că cifra reală este de circa 35%. Impactul crizei este gradual, dar inevitabil. După plecarea turiştilor, nimeni nu mai cumpără nimic, iar magazinele şi restaurantele sunt închise.

Speranţele clasei de mijloc par să se năruiască, dar alte categorii de oameni sunt într-o situaţie şi mai gravă. Reducerile bugetare i-au afectat în principal pe cei care oricum abia se descurcau. Într-o casă mică din oraşul Naxos, Irene Polykretis ne spune că ea şi soţul ei, Panagiotis, care este pescar, au fost săraci dintotdeauna. "În unele perioade, nu ne permiteam să cumpărăm nici măcar o aspirină", îşi aminteşte ea. Datorită zestrei pe care a primit-o, mai precis o mică barcă de pescuit, soţul ei reuşea să asigure necesarul familiei, făcând şi curăţenie în diferite locuri din port.

Însă, în ultima vreme, au avut numai necazuri. Barca de pescuit a fost avariată de un val provocat de o ambarcaţiune de viteză, iar Panagiotis nu are bani să o repare. Fiul celor doi soţi a fost rănit în acelaşi accident şi nu mai poate lucra. Apoi, Guvernul a decis că alocaţiile pentru copii erau prea mari şi a suspendat plăţile până la sfârşitul anului. Panagiotis este plin de amărăciune. "Nu ne ajută nimeni. Suntem trataţi precum gunoaiele", spune el.

Nicio veste rea nu vine singură

Numărul locuitorilor din Naxos ale căror vieţi sunt grav afectate de criză este încă limitat, dar veştile rele continuă să apară. Salariile angajaţilor din domeniul public şi pensiile sunt reduse. Mulţi localnici au propriile case şi aşteaptă cu temere să afle noile impozite pentru locuinţe. "Guvernul a dat lovitura aici", spune cu pesimism un proprietar de locuinţă. Noul impozit va fi colectat prin intermediul facturii de electricitate, iar cine nu îl achită la timp este ameninţat că va rămâne fără energie electrică.

Cui atribuie locuitorii vina pentru această situaţie? Viceprimarul oraşului Naxos, Dmitris Lianos, acuză băncile că au oferit credite ieftine tuturor: "Băncile i-au ajutat pe greci să aibă comportamente iresponsabile. Le-au oferit credite pentru sărbătorirea Crăciunului sau pentru a merge în luna de miere. Trăim într-o lume falsă, a fanteziilor". Deocamdată băncile nu exercită presiuni pentru achitarea creditelor, dar oamenii se tem de acest moment.

Toată lumea din Naxos simte că banii circulă din ce în ce mai puţin pe insulă. Sectorul construcţiilor este singurul care s-a prăbuşit până acum, dar orice altă activitate pare fragilă. Cele mai multe activităţi comerciale folosesc cecuri, care de cele mai multe ori nu sunt onorate. "Am de încasat 30 000 de euro în cecuri fără acoperire. Ce pot face? Nu îi pot acţiona pe toţi în justiţie", spune Manoulis Koutelieris.

De vină, birocraţia de tip bizantin din Grecia

Toată lumea critică birocraţia de tip bizantin din Grecia. Yannis Karpontinis, proprietarul unei fabrici de marmură, a depus eforturi timp de doi ani pentru deschiderea unei mine care aparţinuse familiei sale, pentru că o închiriase o perioadă altcuiva şi avea nevoie de noi aprobări. În contextul noii crize, Karpontinis încearcă, având ceva succes, să devină autonom, fabricând pâine pentru nevoile proprii, ulei de măsline, vin şi chiar săpun.

Karpontinis crede că Grecia se îndreaptă spre un colaps economic şi social care nu poate fi evitat. "Pentru moment, clasa de mijloc va suporta plata unor noi taxe pentru că se teme de falimentul statului şi de pierderea depozitelor bancare", spune el. "Dar când vor simţi că oricum se va ajunge la faliment, nu vor mai plăti nimic şi se vor revolta împotriva guvernului", explică el.