Alegeți o limbă
340 de portughezi, 518 spanioli şi 630 italieni. Acestea sunt cifrele care corespund fluxurilor nete de migranţi din sudul Europei veniţi în Olanda de la începutul anului 2011, în acest al doilea annus horribilis consecutiv în zona euro. Aceste cifre nu sunt deloc astronomice ştiind că în prezent, un portughez din opt şi un spaniol din cinci nu au de lucru. Biroul Naţional Olandez de Statistici (CBS) nu dispune de cifre recente privind Grecia (unde şomajul este de 1 din 6), dar migraţia originară din această ţară rămâne limitată.
Deşi UE doreşte să formeze o piaţă unică, ea încă este alcătuită din 27 de pieţe ale muncii diferite, constată Jules Theeuwes, director al biroului de studii economice SEO. "Am eliminat graniţele, iar bunurile şi capitalurile pot circula liber, dar migraţia forţei de muncă a rămas mult mai puţin importantă decât ar fi fost de aşteptat. Când se compară, în acest domeniu, piaţa europeană a muncii şi cea a SUA, Europa nu este deloc o piaţă dinamică".
"Migraţia, o asigurare împotriva şocurilor macroeconomice bruşte"
Ideea unei pieţe a muncii flexibilă, în care ar exista o importantă migraţie internă semnificativă a fost întotdeauna unul dintre stâlpii conceptului de piaţă comună europeană. "A fost unul dintre cele mai solide argumente în favoarea Actului Unic European precum şi întregului proces de integrare economică", spune economistul Francesc Ortega din Queens College din New York. "Într-un fel, migraţia oferă o asigurare împotriva şocurilor macroeconomice bruşte".
Rigiditatea pieţei muncii în multe ţări europene este unul dintre motivele politice care au determinat Suedia, Danemarca şi Marea Britanie să nu intre în zona euro. Aceste trei ţări, care au o piaţă a muncii foarte deschisă, se temeau că ţările în care pieţele sunt închise vor avea o flexibilitate mai scăzută în caz de evoluţii economice defavorabile. Ţările puteau anterior trece de greutăţi devalorizându-şi monedele, dar cu euro nu mai este posibil.
"Când aveam încă moneda noastră proprie, puteam reduce valoarea pesetei atunci când economia nu mergea bine, pentru a face exporturile noastre mai atractive. Acum, când ţările sunt afectate de o criză, există doar două soluţii: a reduce costurile, sau a emigra în locuri mai puţin grav afectate", spune Juan José Dolado, profesor de economie la Universitatea Carlos III din Madrid.
Pentru moment, fluxurile migratorii din Europa meridională nu sunt suficient de importante pentru a stimula economia europeană. Dacă cifrele ar creşte, ar fi posibil, potrivit lui Juan José Dolado. "Această migraţie va duce la o penurie de oameni cu înaltă calificare în ţările de origine, iar salariile ar creşte. Dacă spaniolii merg în Olanda, de exemplu, va exista acolo o ofertă abundentă, ceea ce va determina o scădere a salariilor. Economia va fi deci mai echilibrată. Aceasta este o reţetă economică de bază".
Poluri economice apar încet în regiunile europene
"Ce se aşteaptă de la o piaţă a forţei de muncă?", întreabă Jules Theeuwes. "Ca cei mai buni oameni să ajungă în cele mai bune posturi, în care ei sunt cel mai productivi. În prezent în Europa se observă apariţia prudentă de poluri economice precum Silicon Valley, sau în Olanda polul tehnologic în jurul oraşului Eindhoven, sau cel agricol în jurul oraşului Wageningen. Constatăm că regiunile devin încetul cu încetul mai importante decât ţările. Dacă ar exista o piaţă a forţei de muncă europene, ingineri din Spania şi Finlanda ar putea lucra în aceste poluri. Se mai întâmplă, dar nu la scară largă".
Deşi migraţia forţei de muncă în Sudul Europei nu cunoaşte încă un mare avânt, Juan José Dolano se aşteaptă ca aceasta să ia amploare în anii următori.
Dar am risca oare să asistăm la o hemoragie de talente în Europa de Sud? O ţară ca Spania ne-ar primi pensionarii iar Olanda ar primi crema naţiunii spaniole. Jules Theeuwes nu se îngrijorează. "Principiul de bază este că piaţa muncii europeană trage foloasele. Acest tip de redistribuire poate provoca un exod al creierelor în unele regiuni ale Europei, dar este bună pentru Europa ca întreg".
