Roma, ţapul ispăşitor ideal

În timpul Consiliului European din 23 octombrie, Germania şi Franţa au distribuit puncte bune şi mai puţin bune partenerilor lor din zona euro aflată în dificultate, şi mai ales Italiei. Dacă criticile faţă de inerţia guvernului Berlusconi sunt justificate, criza actuală se datorează în acelaşi timp şi încetinelii de care dau dovadă Paris şi Berlin în luarea de decizii, notează Corriere della Sera.

Publicat pe 24 octombrie 2011 la 15:12

Nu a fost frumos pentru un italian să asiste duminică, la Bruxelles, la conferinţa de presă comună organizată de cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi de preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy. Pentru că, în cursul întâlnirii celor doi lideri cu presa internaţională, premierul Italiei, care - fie că ne place sau nu - ne reprezintă pe toţi pe plan extern, a fost luat în derâdere, a fost criticat pentru că nu aplică măsurile naţionale pentru depăşirea crizei datoriilor statelor suverane, a fost pus, în mod tacit, pe acelaşi plan cu Grecia (Sarkozy a enumerat într-o listă separată Irlanda, Portugalia şi chiar Spania), a fost acceptat cu greu ca interlocutor (şi doar în calitatea oficială pe care o are a fost catalogat demn de încredere de către Merkel).

Dacă se ţine cont de faptul că în Palatul Consiliului European uzanţa este limbajul diplomatic şi comportamentele moderate, înţelegem cu uşurinţă de ce Franţa şi Germania - cu siguranţă determinate să plutească pe tsunamiul crizei din zona euro - au reuşit să provoace iritarea multora dintre partenerii lor comunitari.

FESF, doar pentru cine îşi îndeplineşte obligaţiile

Dar dacă este să vorbim de atitudinea excesivă a lui Merkel şi Sarkozy, cum să nu ne punem întrebarea dacă nu cumva au dreptate? Într-adevăr, Guvernul Silvio Berlusconi nu îşi respectă obligaţiile şi nu a dus la Bruxelles acel plan de relansare pe care ar fi trebuit să îl aprobe de mult timp. Procedând în acest fel, Berlusconi pune în pericol întregul plan destinat evitării extinderii crizei, care ar urma să fie adoptat miercuri. Şi se pare că nu au folosit la nimic avertismentele adresate până acum Guvernului de la Roma, avertismente reiterate ieri de Nicolas Sarkozy: cine nu îşi îndeplineşte obligaţiile nu va primi bani din Fondul European pentru Stabilitatea Financiară (EFSF).

Prin urmare, nemulţumirea necontrolată şi ostentativă franco-germană nu este lipsită de argumente. Există zvonuri că alţi parteneri europeni împărtăşesc această atitudine, chiar în forme mai vehemente. În mod clar, aceasta este situaţia cea mai gravă pe care Guvernul italian ar trebui, dacă este posibil, să se concentreze, chiar tardiv.

Newsletter în limba română

Un nou test, de această dată doar pentru statele din zona euro, este aşteptat pe 26 octombrie. În mod cert, graba cu care este organizată noua reuniune explică aparentul paradox care a caracterizat lucrările summitului din 23 octombrie: nu s-a mai întâmplat niciodată ca un summit care nu s-a desfăşurat prea bine să tratat cu atât de mult optimism. Nu a fost atât de rău încât lupta pentru moneda euro să se transforme într-un conflict fratricid care să împiedice ajungerea la consensul necesar în cursul reuniunii programate miercuri. Dar a fost suficient de rău pentru a ridica la cel mai înalt nivel dialogul politic cu scopul de a-i “constrânge” pe Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy să ajungă la un acord asupra metodelor de combatere a crizei şi pentru a evita o situaţie ruşinoasă.

Promisiuni înaintea summit-ului G20

Pentru că Merkel şi Sarkozy sunt cei care au avut un maraton de întâlniri şi de negocieri în format restrâns. Şi tot ei sunt cei care, în al doisprezecelea ceas, au luat act (de bunăvoie) de interesul politic comun: cel de a nu eşua, de a nu ajunge în situaţia destrămării zonei euro şi a Europei, de a nu transforma în bumerang responsabilitatea pe care cele două “locomotive” şi-au asumat-o. În timp ce îl criticau pe Berlusconi, Merkel şi Sarkozy au spus că în mod sigur se va ajunge la înţelegeri “comune, ambiţioase şi durabile” înaintea summitului G-20 programat la Cannes la începutul lunii noiembrie.

Pe fondul criticilor de pe plan intern şi, în definitiv, în interesul general al zonei euro, este bine ca Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy să intre într-o cursă contra cronometru şi să fie pe marginea acelei prăpastii pe care Europa a fost nevoită să o vadă adesea pentru a găsi forţa de a se îndepărta de ea. Rămâne de văzut care va fi eficienţa formulelor pentru care vor opta Germania şi Franţa în special pentru a spori capacitatea Fondului European pentru Stabilitatea Financiară (EFSF).

Europenii au avut o reacţie întârziată faţă de criză

Băncile nu vor fi mulţumite să îşi dubleze pierderile din cauza certificatelor de trezorerie elene, în pofida recapitalizărilor. Va trebui verificat - iar acum atenţia se îndreaptă spre Italia - dacă măsurile pentru evitarea extinderii crizei vor obţine sprijinul necesar pentru a avea succes.

Este evidentă reacţia întârziată faţă de criză, chiar şi din partea francezilor şi germanilor (mai ales a germanilor), în contextul absenţei în Europa a unor lideri politici veritabili care să fie în stare să conducă şi să convingă. Reuniunea de miercuri are rolul de a porni pe un drum, nu de a ajunge la capătul lui. În cursul summitului G-20 se va încerca, au spus Merkel şi Sarkozy, să se adopte proiectul de introducere a taxei pe tranzacţiile financiare. Iar în Europa se va lucra pentru introducerea unui proces decizional unitar, lucru care ar trebui să îi bucure pe cei mai convinşi eurofili. Dar, atenţie, pentru că uniunea fiscală propusă de doamna Merkel este un sistem care va controla în mod anticipat situaţia financiară a fiecărui stat din zona euro, încredinţând unui viitor organism de la Bruxelles sarcina de a emite sancţiuni în cazul celor mai mici încălcări ale reglementărilor comune. Schimbarea tratatelor UE nu va fi o sarcină uşoară, dar Italia cunoaşte acest lucru.

Polemică

Duel Sarkozy-Cameron

Summit-ul din 23 octombrie a fost de asemenea o ocazie în care au izbucnit tensiunile latente între cei Douăzeci şi Şapte. Astfel, The Guardian titra"Sarkozy i-a spus lui Cameron: Taci despre euro", revenind asupra "schimbului încălzit" între preşedintele francez şi premierul britanic cu ocazia Consiliului European, cel dintâi manifestându-şi "puternica nemulţumire faţă de criticile şi lecţiile de morală ale miniştrilor britanici". "Aţi pierdut o bună ocazie de a tăcea. Ne-am săturat de criticile voastre şi să ne spuneţi ce trebuie să facem. Spuneţi că urâţi euro-ul, şi acum vreţi să vă băgaţi în reuniunile noastre".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect