Un eveniment de importanţă politică durabilă a avut loc cu votul prin referendum asupra celui de-al doilea Tratat de la Lisabona. S-au încălcat drepturile electorale a mai mult de 800.000 de oameni, reprezentând aproape o treime din electoratul care a votat "Nu" în 2008. Dar acest act a început cu mai mult de un an în urmă, atunci când guvernul - fără nici o garanţie la schimb - a încălcat o decizie democratică naţională, înscrisă în Constituţia noastră şi care ar trebui să aibă o valoare absolută, precum au avut alte referendumuri în trecut.
Cele trei partide principale, Fianna Fail, Fine Gael şi Laburiştii, care au adunat majoritatea copleşitoare la alegerile generale anterioare, au ales să-şi întoarcă spatele spre votanţii care câştigaseră referendumul. Nici victoria celor ce votaseră "Nu", şi nici preocupările lor crescătoare asupra legalităţii, corectitudinii şi conformităţii constituţionale a ceea ce a urmat nu a părut să aibă o importanţă democratică. A fost o cruntă încălcare a drepturilor electorale.
Dreptul de vot este unul dintre drepturile civice la baza oricărei democraţii. Permite cetăţenilor să voteze pentru a-şi exprima voinţa, alegându-şi reprezentanţii sau răspunzând la un referendum sau plebiscit. Decizia de a reveni asupra unei decizii a unei majorităţi a fost o spoliere deliberată a acestui drept. Uniunea Europeană a fost complice în ceea ce s-a întâmplat participând prin campania directă, finanţarea suportului campaniei "Da" şi manipularea deliberată a faptelor legate de Tratatul de la Lisabona.
Bine înţeles, aceasta a influenţat iremediabil rezultatul. Cel mai rău, şi pentru cei la putere şi pentru opoziţie, este vidul creat în jurul celor care au votat "Nu", nu o dată, ci de două ori. Din acest motiv, cei care au votat din nou "Nu" reprezintă acum ceea ce aş descrie ca fiind o "a patra forţă" în politica irlandeză. Acest organ de opinie, supărat, înşelat, abuzat şi respins pe scară largă, probabil că nu reprezintă atâtea persoane ca cele trei partide principale - de unde şi numele pe care i l-am dat -, dar persoanele implicate sunt suficiente, dacă se organizează şi decid să acţioneze politic în viitor, pentru a avea un impact semnificativ. Sunt mulţi oameni în ţară, votanţi "Nu" şi "Da", care ar primi bine această progresie. Iar Sinn Fein, care a militat din nou împotriva tratatului, nu va umple acest vid.
Tratatul care împarte Europa
În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, problemele ei cu Tratatul de la Lisabona sunt departe de a fi sfârşite. Ca mecanism,Tratatul nu a unit Europa. Ci a împărţit populaţia de 500 de milioane, şi această diviziune s-a înrăutăţit în atmosfera de criză economică. Privirea pe care Europa a întors-o spre Irlanda este un amestec de mai multe sentimente. Primul ministru (Taoiseach) Brian Cowen, cu campania lui pentru "Da", a încercat să reprezinte aceasta într-un mod extrem de negativ.
Irlanda a fost profund divizată de această campanie electorală şi daunele cauzate nu vor trece uşor.