Alegeți o limbă
Încurajată de către peste 80% din deputaţi – care şi-au exprimat acordul – Angela Merkel s-a dus la summitul de la Bruxelles pentru a găsi o soluţie la problema greacă.
Dar decizia adoptată de către liderii europeni a fost anunţată aproape punct cu punct de către cancelar în faţa deputaţilor săi! S-ar părea că ea nici măcar nu a ţinut cont de schimburile de păreri cu ceilalţi lideri europeni, ca şi când nu ar mai exista şi alţi jucători în Europa.
Bineînţeles, toată lumea ştie că Germania este jucătorul cel mai puternic în Europa. Toată lumea ştie că părerea sa contează mai mult decât celelalte. Dar ea nu poate avea întotdeauna ultimul cuvânt. Pentru că în politică nu trebuie aplicate aceleaşi reguli ca şi în fotbal, unde "la final, germanii câştigă mereu", după cum spunea un fost jucător englez.
De fapt, după cum merg lucrurile, suntem într-un scenariu inversat. Pentru că în fotbal, germanii pierd adesea, pe când în Europa, îşi impun mereu punctul de vedere. Nu întâmpină de altfel nicio obiecţie. Chiar şi preşedintele francez este criticat de propria lui presă pentru că susţine poziţiile germane.
Cancelarul face ce vrea
Alţi conducători, precum primul ministru al Luxemburgului, Jean Claude Juncker, se îngrijorează de hegemonia germană. Dar toate acestea nu folosesc la nimic. Cancelarul Merkel face numai ce vrea. În ceea ce priveşte Grecia, a impus o soluţie care include o reducere cu 50% a datoriei şi reforme structurale în profunzime, cu măsuri de rigoare bine stabilite.
Iată într-adevăr care este preţul "cadoului" restructurării: rigoarea. Chiar dacă Merkel a explicat deputaţilor săi că are "respect" pentru sacrificiile pe care au acceptat să le facă grecii, asta nu schimbă cu nimic realitatea austerităţii. Este valabil pentru Grecia, dar şi pentru celelalte ţări aflate în colimator, precum Italia, dincolo de reticenţa lui Berlusconi.
Grecia, precum toată zona euro, este deci la mâna Germaniei. Când deciziile majore sunt discutate şi când, în cele din urmă, ele sunt impuse de către o ţară care nu se dă în lături de la nimic, celelalte, fireşte, dau înapoi. Dacă vom continua fără ca celelalte ţări să-şi impună punctul de vedere, nimic bun nu se va întâmpla în Europa, îndeosebi în ţările mici, verigile slabe ale lanţului.
