Alegeți o limbă
Pe 27 octombrie, responsabilii europeni au ajuns la o înţelegere în privinţa reducerii datoriei greceşti. Ei se aşteată ca ţările bogate în lichidităţi din afara UE să injecteze parţial fonduri în planul lor de salvare. China, având cea mai mare rezervă de valută, a devenit o ţintă prioritară.
Europa cea dezvoltată apelează la China pentru bani lichizi. Această afirmaţie sună strident atât pentru cei din Europa cât şi pentru cei din China. Unii europeni susţin că Europa încă nu a decăzut într-atât încât să cerşească bani de la China. După câte s-ar părea, concepţia dominantă ar fi că UE trebuie să-i ceară Chinei să-i ofere fonduri, în timp ce, la rândul ei, nu ar trebui să-i ofere Chinei niciun alt avantaj. În China, dezbateri aprinse sunt în curs de desfăşurare. Mulţi nu înţeleg de ce China ar trebui să dea o mână de ajutor Europei, din moment ce chiar unul dintre oraşele sale, Wenzhou, traversează o criză din cauza lipsei de fonduri.
Europa şi China, mai mult amice
China şi Europa nu sunt genul de prieteni la cataramă care să-şi acorde fără ezitare o mână de ajutor atunci când celălalt trece printr-o criză. Ambele tabere îşi fac socotelile la ora actuală. Opinia publică complică şi mai mult acest scenariu: de ambele părţi există o serie de analişti care, lipsiţi de profesionalism, preferă să alimenteze populismul isteric.
Poate că nivelul de implicare al participării Chinei la planul de salvare al zonei euro a fost decis de interesele comune, ţinând cont de lipsa de încredere reciprocă. China nu va rămâne neutră, deoarece interesele sale sunt strâns legate de Europa în cadrul mondializării.
Dar pe de altă parte, China nu va oferi o "mare surpriză" Europei. Chiar şi unele economii mai sănătoase din cadrul zonei euro au reţineri în privinţa ajutorării Greciei. În calitate de actor extern, China nu poate rezolva o problemă a cărei soluţie nu poate fi oferită decât de înşişi membrii zonei euro.
Dacă UE doreşte cu adevărat fondurile chinezeşti, ar trebui să ia în calcul o mai mare deschidere a pieţelor sale către China, precum şi să-i acorde Chinei statutul de economie de piaţă. Dacă ei consideră că astfel de "înţelegeri" nu merită, China nu o să-i oblige să le facă.
Eu te ajut, dar şi tu pe mine
Pentru chinezi, a face legătura între planul de salvare al zonei euro şi criza datoriilor din Wenzhou este o dovadă de ignoranţă. În primul caz este vorba de folosirea rezervelor valutare ale Chinei, care nu pot fi utilizate pentru a salva întreprinderile abandonate de către patronii lor care au fugit din Wenzhou. În calitate de putere mondială, China ar trebui să-i ajute pe cei care au fost afectaţi de o criza sau o catastrofă. Chinezii ar trebui să înţeleagă faptul că o ţară care nu se gândeşte decât la interesele sale, ignorând valorile morale, va fi dispreţuită.
Dar şi europenii ar trebui să-şi revizuiască atitudinea atunci când critică China spunând că este meschină. Ei discriminează sistemul chinez şi nu vor să exporte tehnologii în China. Atunci când o întreprindere chinezească investeşte cumpărând o societate în Europa, opinia publică locală izbucneşte. Le este teamă ca nu cumva China să înveţe prea mult de la ei şi să aibă şi mai mult succes. Nu vor decât să-şi păstreze vechile lor atuuri şi să continue să fie la cârmă.
Această mentalitate face ca Europa să pară meschină. Participarea Chinei la planul de salvare al zonei euro nu ar trebui să fie politizată excesiv. Ar trebui să fie o afacere civilizată, cu reguli tacite perfect clare pentru ambele părţi implicate.
Contrapunct
Drepturile omului ignorate în schimbul dărniciei Chinei
Europa "tentează dragonul" pentru a salva zona euro,titrează Gazeta Wyborcza. Dar conform cotidianului din Varşovia, asta ar putea să coste scump. "Europa îşi pune speranţele în China. O ţară care în care se produc cele mai multe execuţii din lume şi care îşi trimite disidenţii în lagăre de muncă. Un stat care persecută tibetanii şi uigurii şi care cenzurează Internetul".
"Bazându-se pe China ca să consolideze Fondul European de Stabilitate Financiară, responsabilii UE ar trebui să răspundă la o întrebare simplă", scrie Gazeta Wyborcza.
Dacă iau miliardele [Chinei] ca să salveze Grecia sau Italia, vor mai avea ei curajul de a condamna încălcările drepturilor omului în Tibet sau Xinjiang? [...] Europei s-ar putea să-i fie teamă ca executivul de la Beijing să nu pună piciorul în prag sau pur şi simplu să se simtă prost pentru că nu se face să ceri ajutor şi să dai lecţii [donatorului] în acelaşi timp.
