Europa: muzeu sau laborator ? Nu aceasta este întrebarea care se pune în referendumurile din Europa. Şi totuşi este întrebarea la care europenii încearcă să răspundă. Oare cultura şi tradiţiile ei vor fi principala forţă motrice a Europei ? Sau mai degrabă capacitatea sa de a inventa noi moduri de guvernare, de a favoriza integrarea şi de a lega relaţii cu restul lumii ? Europa de mâine va depinde încă de muzee, orchestre şi restaurante sau de fabricile, laboratoarele şi universităţile ei ?

Aceasta este, desigur, o caricatură a dilemelor şi posibilităţilor Europei. Europa va fi întotdeauna o putere culturală şi va continua să aibă puncte forte ştiinţifice, industriale şi militare. Dar, ca orice caricatură, contrastul între o Europă muzeu şi o Europă laborator sintetizează două viziuni ale viitorului foarte diferite. Cea a Europei laborator nu se referă esenţial la capacităţile ei ştiinţifice, ci la capacitatea ei de a experimenta noi forme de guvernare, noi instituţii, noi politici publice sau noi reguli de purtare.

Tratatul de la Lisabona creşte transparenţa UE

Irlandezii chiar au votat asupra acestui viitor. Prima dată când au fost întrebaţi – anul trecut – au spus Nu. Acum, au spus Da. Dar la ce au zis ei da ? Pentru ca Europa să aibă un lider cu normă întreagă, în loc de a depinde, ca până acum, de o preşedinţie care se roteşte la fiecare şase luni între şefii de stat ale celor 27 de ţări membre. Noul preşedinte va ocupa funcţia doi ani şi jumătate şi va putea fi reales o singură dată. Felipe González şi Tony Blair sunt candidaţi cu mari şanse de a fi primii care să ocupe această poziţie.

Ei au votat, de asemenea, pentru a avea un sistem mai echitabil de vot pentru luarea deciziilor colective, pentru ca fiecare ţară membră să aibă un reprezentant în Comisia Europeană, pentru a îmbunătăţi modul de funcţionare al Parlamentului European, pentru a avea un reprezentant al Europei în faţa restului lumii, cu un mandat mai clar şi cu o mai mare autoritate, şi o serie de alte schimbări de acelaşi gen, fiecare oferind mai multă eficienţă şi transparenţă în funcţionarea Uniunii Europene.

În 2040, Europa ve regrupa 4 % din populaţia mondială

Multe dintre acestea sunt plictisitoare modificări birocratice, greu de înţeles şi de explicat. De aceea, suporterii irlandezi ai "Nu"-ului au preferat să-şi bazeze campania pe scoaterea în evidenţă a faptului că a vota în favoarea "Da"-ului îneamnă a sprijini reducerea salariului minim, legalizarea avortului şi trimiterea de soldaţi irlandezi în Afganistan, alături de alte blesteme ascunse în Tratatul de la de la Lisabona, acordul care conţine reformele propuse. Alegătorii nu i-au crezut şi au sprijinit "Da"-ul cu o majoritate covârşitoare. Acest vot are mai puţin de a face cu entuziasmul pentru modificările instituţionale propuse decât cu convingerea că Irlandei îi este mai bine atunci când se aliază cu Europa şi că Europei îi este mai bine atunci când este mai intens şi mai eficient integrată. Dar referendumul irlandez nu este punctul culminant în decursul adoptării Tratatului de la Lisabona, întrucât acum trebuie să-l ratifice şi Polonia şi se speră ca tacticile de tergiversare ale preşedintelui Republicii Cehe, Václav Klaus să nu continue.

Dar dacă este aprobat, Europa va avea un nou design instituţional în 2010. Aceste inovaţii nu sunt echivalentele politice ale descoperirii remediului împotriva cancerului sau formula magică care să rezolve problemele structurale grave cu care se confruntă Europa. Dar va fi un pas pozitiv pentru a face faţă mai bine la ceea ce urmează pentru europeni. Iar ceea ce urmează este fără precedent. Conform estimărilor istoricului şi laureat al premiului Nobel în economie Robert Fogel, în 2000 în Europa trăia 6% din populaţia lumii şi economia sa constituia 20% din totalul mondial. În China şi India, trăiau 38% din populaţie şi economia lor reprezenta 16% din total. Fogel proiectează că, până în 2040, Europa va deţine doar 4% din populaţia mondială şi economia sa va reprezenta un minuscul 5% din total. În contrast, China şi India vor ajunge să aibă 34% din umanitate şi economiile lor se vor extinde până la 52% din activitatea globală. Din această perspectivă, a face tot posibilul pentru ca Europa să afrunte unită, eficientă şi inovatoare relaţiile cu restul lumii este o condiţie prealabilă indispensabilă. Şi cea mai mică dintre problemele ei.