Unii pescari au scos din uz plasele interzise şi le-au predat autorităţilor, la fel cum erau predate armele de foc şerifilor, în Vestul Sălbatic. Alţii, în schimb, de dragul banilor sau pentru a-şi câştiga existenţa, continuă să folosească astfel de plase. Ascunse printre digurile porturilor tunisiene sau expuse în apele din largul regiunii italiene Calabria, plasele de pescuit letale, interzise din 2002 de Uniunea Europeană, constituie în Italia principala cauză care provoacă moartea caşaloţilor şi a delfinilor prinşi în capcanele invizibile.

Uniunea Europeană a lansat pe 6 octombrie un ultimatum pentru a se pune capăt “războiului din mare”. Italia are la dispoziţie două luni pentru a se conforma reglementărilor. Sunt doar 60 de zile pentru a pune capăt unei situaţii de încălcare a legii care durează de zece ani. Atitudinea tolerantă a costat Europa 200 de milioane de euro, o cifră avansată de Comisia Europeană pentru transformarea plaselor letale în sisteme de pescuit care au efecte mai puţin devastatoare asupra mediului.

Chiar dacă au încasat subvenţiile europene, pescarii italieni au continuat totuşi să folosească plasele interzise. În urmă cu doar un an, părea că pescarii şi autorităţile se apropiau de un acord. Pescarii din localitatea Bagnara Calabra (provincia Reggio Calabria) anunţau pe 24 iunie 2010 că vor preda toate plasele interzise în schimbul obţinerii unor permise speciale pentru pescuit. Dar exemplul a fost urmat de puţini pescari.

În perioada 2005 – 2009 au fost confiscate plase letale cu lungimea de 2 800 de kilometri, distanţa dintre Agrigento (Sicilia) şi Londra. În primele nouă luni ale anului 2011, au fost depistate 93 de delicte în acest domeniu, fiind confiscate plase cu lungimea de 221 de kilometri, o creştere cu 64% comparativ cu anul 2010.

Potrivit unui raport al fundaţiei Pew Enviroment, “dintre cele 330 de entităţi care foloseau plase de pescuit letale, 103 încasaseră subvenţiile oferite de Uniunea Europeană şi de statul italian (peste 12,5 milioane de euro în intervalul 1998 – 2006) pentru înlocuirea plaselor interzise cu alte sisteme având efecte mai puţin devastatoare asupra mediului".

În ciuda subvenţiilor, unii au continuat frauda

Au primit subvenţiile, dar au continuat să încalce legea. În acest fel a procedat pescadorul “San Francesco I” din Palermo, care a încasat subvenţii de 37 000 de euro în 2004, dar a fost sancţionat de şase ori în ultimii ani. Şi pescadorul “Patrizia” a fost sancţionat de patru ori în anul 2007, în perimetrul maritim situat între Insula Lipari şi portul sicilian Milazzo, după ce primise subvenţii de 249 000 de euro pentru schimbarea plaselor de pescuit.

Inspectorii Pazei de Coastă suspectează că “subvenţiile pentru schimbarea plaselor de pescuit au fost folosite chiar pentru achiziţionarea de echipamente interzise de normele comunitare şi pentru continuarea pescuitului cu astfel de echipamente”.

De când au fost interzise plasele de pescuit letale, inspectorii au depistat o serie de metode folosite de braconieri pentru a nu respecta reglementările şi pentru a evita controalele. De multe ori, inspectorilor le sunt prezentate sisteme de pescuit legale, iar plasele interzise sunt ascunse: "Dat fiind că autorizaţiile de pescuit permit folosirea năvodului, echipajele susţin că exemplarele de peşte-spadă descoperite la bord au fost prinse folosindu-se cârlige cu momeală, înţepând însă peştii după ce i-au prins pentru a dovedi acest lucru”, explică Vittorio Alessandro, comandantul Pazei de Coastă italiene.

Plasele sunt ascunse în porturi

O altă metodă este cea de îmbinare a mai multor plase cu lungimea de cel mult 2,5 kilometri, a căror utilizare este permisă în zonele situate la o distanţă mai mare de zece mile marine de coastă (aproape 20 de kilometri). "Sunt utilizate plase legate una de cealaltă care devin astfel foarte lungi şi permit prinderea a zeci de tone de peşte-spadă", precizează oficialul citat.

Braconierii ascund zeci de kilometri de plase interzise în porturi care devin “baze” ale acestora. Unul dintre aceste porturi este Biserta, în Tunisia. Aici vin numeroase pescadoare italiene pentru a descărca plasele normale şi a lua plase interzise. În cursul anului 2010, în portul Biserta au fost interceptate trei pescadoare care intenţionau să instaleze plasele ilegale la 40 de mile marine nord (aproximativ 75 de kilometri) de coastele africane. În cursul operaţiunii, au fost confiscate plase ilegale cu lungimea de 11 000 de metri din primul pescador şi plase de 15 500 de metri din a doua ambarcaţiune de pescuit, precum şi 1 000 de kilograme de peşte-spadă.

Potrivit raportului “Mare Monstrum”, elaborat de organizaţia ecologistă italiană Legambiente, "în domeniul pescuitului ilegal nu activează doar pescari amatori, ci adevărate organizaţii infracţionale (chiar şi grupări mafiote) care dispun de mijloacele necesare pentru distrugerea oricăror forme de viaţă din mediul marin". Şi poate că nu este o coincidenţă că pescuitul ilegal este practicat în special în regiunile Sicilia, Campania şi Calabria.

Potrivit asociaţiei pentru întreprinderi mici şi mijlocii Confesercenti, cifra de afaceri a companiilor care se ocupă cu pescuitul legal se ridică la două miliarde de euro pe an. Este greu de estimat care ar fi profitul obţinut din pescuitul ilegal, dar specialiştii care anchetează aceste practici avansează cifra de 1,5 miliarde de euro.