Acordul a fost în sfârşit încheiat. Sub presiunea sufocantă a creditorilor europeni ai ţării, cele două partide majoritare au fost nevoite să-şi înnăbuşe diferenţele. Cei doi lideri [primul ministru Giorgios Papandreu şi Antonis Samaras, liderul Noii Democraţii, partidul opoziţiei de dreapta] şi-au pus deoparte neînţelegerile, cel puţin temporar, şi au convenit să formeze un nou guvern, pe care îl vor susţine împreună.

Giorgios Papandreu îşi părăseşte fotoliul său de prim-ministru în mijlocul mandatului [a fost ales în octombrie 2009]. Desigur, el a ajuns la această extremitate în urma a numeroase presiuni politice şi personale. Pe de altă parte, majoritatea guvernului şi deputaţilor săi nu au fost de acord cu această alegere. Această plecare este deci un "sacrificiu" important, din punct de vedere politic şi personal.

Antonis Samaras a făcut şi el o mulţime de compromisuri. El a cedat asupra celor mai multe condiţii impuse în ultimele zile şi ambii au acceptat să împartă puterea, acceptând costul politic. Dar acest cost poate că nu va fi rentabilizat doar prin demisia lui Papandreu.

Primul ministru (pentru câteva ore încă), a cedat presiunilor de la Berlin, Paris, Bruxelles şi Washington, într-un elan de "responsabilitate naţională" şi mai ales în faţa ameninţării de falimentare a ţării şi de ieşire din zona euro. Soluţia găsită înseamnă că cele două mari partide vor găsi un teren de înţelegere pentru a ratifica acordul din 26 octombrie. Care prevede punerea completă în aplicare a măsurilor de austeritate aferente. Faptul că primul ministru ar putea fi un personaj "neutru", nefăcând parte din niciunul din cele două partide principale, nu diminuează responsabilităţile acestor partide şi liderilor lor. Iar dacă până acum responsabilităţile apăsau doar pe umerii lui Papandreu, de acum înainte vor fi împărţite cu dreapta care a intrat în joc.

Această alianţă rezolvă problema relaţiilor în sânul guvernului şi cu creditorii ţării, care au toate motivele de a fi satisfăcuţi. Dar nu este sigur că va schimba ceva pentru poporul grec. Potrivit previziunilor, recesiunea, şomajul şi reducerile salariale vor continua. Aceasta este realitatea dură pe care nu o poate rezolva niciun guvern de coaliţie naţională. Deci este o uşurare momentană pentru sistemul politic, dar pentru noul guvern problemele încă nu au venit.