În ciuda celor zece ani de experienţă în presă, jurnalista suedeză de origine palestiniană Nadia Jebril nu avusese niciodată ocazia să vorbească araba în cadrul meseriei sale. Dar ea a fost cea care a avut ideea emisiunii "Rena Rama arabiskan" [Araba în toate formele sale]: un inventar al limbii arabe în Europa – în Suedia, Danemarca, Marea Britanie, Franţa, Italia, Malta, Spania, Bosnia – şi în sfârşit în Liban.

"Vroiam să găsim ceva pe tema limbii arabe, explică ea. Dar toată lumea vorbea numai despre Islam şi Orientul Mijlociu, ca şi cum nu se putea ieşi din subiectele tradiţionale". Ea şi-a spus: "Sunt mulţi musulmani printre noi, şi majoritatea vorbesc araba. Dar noi trăim aici! Şi nu vorbim aceeaşi arabă ca în Orientul Mijlociu, ci facem amestecuri".

"Vorbiţi araba?"

"Generaţia mea constituie un grup aparte. Am crescut într-un mediu care este radical diferit de cel în care au crescut părinţii noştri. În toată Europa, există o mulţime de căi diferite care se încrucişează. Este un fenomen nou, dar nimeni nu i-a acordat câtuşi de puţină atenţie!" Această frustrare a dat naştere emisiunii "Rena Rama arabiskan", care pune întrebarea următoare : în ce măsură araba permite să te descurci în Europa?

Nadia Jebril constatase deja că datorită arabei se putea face înţeleasă în Berlin. În primul episod, ea călătoreşte prin Suedia, cu un panou cu mesajul "Vorbiţi araba?". Pe măsură ce seria progresează dincolo de graniţele Suediei, ea întâlneşte oameni în stradă, intervievează lingvişti, scriitori, umorişti şi artişti, şi emisiunea ia rapid forma unei lecţii mucalite despre Europa de astăzi, un portret care depăşeşte cu mult simplul cadru al limbii arabe.

Nadia Jebril spune că a fost plăcut surprinsă de Suedia, unde a găsit oameni curioşi atât despre arabă cât despre altele. În Danemarca, o ţară în care problema multilingvismului este subiect al unor dezbateri înflăcărate şi unde copiilor arabofoni li se spune că nu este bine să vorbească araba, încercarea a fost foarte provocantă. "Ei amestecă dezbaterea asupra limbii cu tot restul cu unicul scop de a ajunge la problema imigraţiei", explică ea.

Primăvara arabă

În Franţa, ea a întâlnit oameni care vorbesc araba, dar care refuză să-i arate drumul spre un magazin de discuri. Ei au insultat-o şi i-au strigat să oprească camera de filmat. Ea nu are mai mult succes nici atunci când încearcă să se apropie de oameni cu panoul ei. În cele din urmă trage concluzia că această reacţie apare probabil datorită modului în care sunt catalogaţi arabofonii în mass-media franceză. Cu toate acestea, ea obţine o întâlnire cu Khaled, regele muzicii raï. Ambii erau cuprinşi din când în când de mici accese de râs nervos, îşi aminteşte ea. El se arăta îngrijorat de practicarea limbii arabe, şi amesteca în răspunsurile lui o multitudine de cuvinte franţuzeşti, astfel încât ea înţelegea abia jumătate din ceea ce spunea el. Ea însăşi era nervoasă asupra arabei vorbite de ea: un dialect palestinian amestecat cu cuvinte suedeze precum "brunsås" [sos maro].

Nadia Jebril insistă asupra faptului că emisiunea ei nu are niciun scop politic. Deşi a fost filmată înainte verii, în plin toi al Primăverii arabe în Africa de Nord. Evenimente care au avut numeroase repercusiuni. "Astăzi nu mai vedem arabii numai ca victime sau ca asupritori, ci ca oameni ca oricare alţii, care doar vor să trăiască bine şi sunt gata să lupte pentru asta. Există o anume curiozitate reînnoită. Şi noi, care semănăm cu aceşti oameni care au luptat pentru idealurile lor, putem ridica puţin capul".