Alegeți o limbă
Când l-am întrebat ce înseamnă "Højskole", Ole Dedenroth, care este preşedintele unei şcoli de acest tip, din Brenderup, Danemarca, a râs. Apoi şi-a pus cana de cafea în echilibru instabil pe şaua bicicletei. Cu degetul, a trasat un cuvânt pe perete : "a inspira". Apoi s-a întors brusc şi a adăugat: "şi a se inspira". Conform acestuia, educaţia rimează adesea cu obligaţia. E drept, şcolile trebuie să fie deschise pentru toată lumea, este un drept şi o datorie. Dar de ce să nu le asociem cu conceptul de plăcere şi amuzament? "În 'Højskole', adaugă Ole, se învaţă ceea ce dorim să cunoaştem. Elevii nu sunt iniţiaţi în marile adevăruri dar îi ajutăm să utilizeze unelte adaptate, pentru a căuta şi a găsi răspunsuri la întrebările lor".
O utopie? Nu. Conceptul de "Højskole" este o anomalie foarte daneză. Fondate în secolul al 19 - lea de către episcopul Grundtvig, aceste şcoli se bazează pe principiul de a "învăţa" prin dialog şi interacţiune socială. Nu livrează diplome pentru a construi o carieră, dar sunt locuri unde se învaţă "viaţa" şi unde se integrează bineînţeles, noi competenţe; sunt locuri unde se învăţa pentru a deveni OM, pentru a evolua în grup, a se dezvolta ca un actor al vieţii, condus după valorile democraţiei şi egalităţii, şi pentru a fi creativ, în fiecare zi. Unii îi învaţă pe alţii.
Programul
Fiecare "Højskole" îşi fundamentează învăţămintele pe materii bine precizate, cu o puternică dominantă artistică. La Brenderup de exemplu, studenţii pot alege printre mai multe materii fundamentale : muzica, relaţiile internaţionale, daneza sau arta. Apoi, suplimentar, mai multe opţiuni sunt propuse, printre care o iniţiere în daneză, engleză, ateliere de dezbatere sau altele mult mai practice, cum ar fi designul de produse reciclabile, sau ceramica... Aceste materii sunt profesionalizante, dar zile întregi pot să fie consacrate educaţiei alimentare sau "dragostei în securitate deplină". Ateliere săptămânale asupra inter-culturalităţii se adaugă acestor programe, şi fiecare participă sau organizează activităţi fizice de tot felul : fotbal, volei, badminton...
Dreptul de a greşi
Sunt puţine criterii pentru a se înscrie în această şcoală : trebuie să ai 17 ani împliniţi, să vorbeşti o limbă care să îţi permită să vorbeşti cu toată lumea, daneza ori engleza, ori mai rar germana. Toate naţionalităţile sunt binevenite. Aceste şcoli sunt private, dar sunt parţial finanţate de către stat via burse de studii, sau graţie unor fonduri vărsate direct şcolilor. Fiecare stabiliment şcolar trebuie să se asigure că majoritatea studenţilor sunt de naţionalitate daneză (sau groelandeză), dar pentru cetăţenii ne-europeni pentru a se înscrie într-o "Højskole" este suficient să ceară o viză de student. Vârsta medie este de 24 de ani iar sejururile se întind pe perioade cuprinse între 4 şi 10 luni. Studenţii pe care i-am întâlnit au experienţe şi proiecte de viitor foarte diferite.
Anne Marie, 19 ani, este nemţoaică. Am întrebat-o asupra motivaţiilor sale. De ce ai ales să petreci patru luni într-o şcoală de acest tip? "În iulie, am terminat liceul, îmi răspunde aceasta, iar în Germania este normal să faci o pauză de un an, între obţinerea diplomei de bacalaureat şi intrarea la universitate : faimosul an sabatic". Sigmar are 17 ani şi este originar din îndepărtata Islandă. La aceeaşi întrebare, mi-a răspuns că : "Terminasem ultimul an de liceu, şi m-am întrebat dacă şcoala de arte este cu adevărat cea pe care doresc să o urmez 'când voi fi mare'. Atunci am decis să petrec patru luni aici, în această şcoală, pentru a mă asigura că arta este cu adevărat calea mea". La 27 de ani, Marco care este mexican, este elevul cel mai bătrân, dar şi cel mai vechi : "Aici ai posibilitatea de a dezvolta idei şi proiecte, concluzionează acesta, dar ai şi dreptul de a greşi".
Valeria Zincone
