Alegeți o limbă
"Raportul anual de activitate privind aderarea Turciei la Uniunea Europeană" este considerat un fel de "newsletter", în care Comisia cântăreşte performanţele înregistrate de Turcia în ultimii ani. Pentru prima oară, l-am citit fără nici un entuziasm. Este adevărat că eram în Kazahstan, departe de Turcia şi foarte departe de Bruxelles. Dar lipsa de interes faţă de ultimii ani nu este doar geografică. Desigur, mediul în care ne găseam şi dinamismul ce radia în jurul nostru ne-a influenţat percepţia. Într-adevăr, în Kazahstan, raportul 2009 nu interesa pe nimeni. Pe şleau, nimănui nu-i păsa. Dacă încercam să-i menţionăm importanţa primeam ca răspuns imediat: "Dar lăsaţi odată baltă Europa şi priviţi mai degrabă spre Asia !" Unii, mai diplomaţi sau mai politicoşi, ne-au spus: "Desigur, ar fi păcat să abandonaţi un drum atât de lung spre Europa. Totuşi, păstraţi undeva într-un ungher de minte că într-o zi veţi înţelege că numai aici vă veţi putea atinge scopurile reale".
Kazahstan, o nou**ă Norvegia?**
Este într-adevăr evident că viitorul Turciei, dar şi al Europei, se va juca în mare parte în Asia Centrală. Chiar şi "micul Napoleon" al Europei, care nu suportă nici cea mai mică critică - preşedintele francez Nicolas Sarkozy - a călătorit până la Astanaîn octombrie, adoptând pentru ocazie profilul său cel mai modest cu putinţă. Pentru că subsolul Kazahstanului este plin de petrol, gaze naturale şi uraniu. În scurt timp, această regiune va deveni o nouă Norvegia, o nouă Canada, o Australia, şi va suscita multe râvniri. Imensitatea acestei ţări, de patru ori mai mare ca Turcia, dar populată de numai treizeci de milioane de oameni, oferă multe posibilităţi. Turcia şi-a rezervat, de altfel, parcele din acest teritoriu.
În aceste condiţii, comentariile despre acest raport asupra progreselor înregistrate, care ne spun că "tonul acestui raport este mai măsurat decât în anii precedenţi" şi că "aşteptările şi cerinţele Uniunii Europene faţă de Turcia sunt mult mai rezonabile" ne fac să zâmbim. Desigur, nu ne vom îngâmfa spunând că nu contează fiindcă acum avem "Eurasia" noastră. Desigur, UE rămâne "calea noastră", dar nu mai este "singura noastră cale". Asta spus, felicitări totuşi pentru acest raport !
EXTINDERE
Cipru, calcâiul lui Ahile în Turcia
În raportul său anual privind eventuala aderare a Turciei la UE publicat în 14 octombrie, Comisia Europeană insistă asupra unei rezolvări rapide a problemei din Cipru, scrie Robert Ellis în The Guardian . "Cu căderea Zidului din Berlin şi cu astâmpărarea în Irlanda de Nord", observă el, "Cipru este cel mai lung conflict de durată european care mai rămâne de rezolvat". De la invazia turcă din 1975, încercările ONU de a reunifica insula împărţită în nord şi sud, între comunităţile turcească şi grecească "s-au dovedit a fi un cimitir politic pentru patru secretari generali şi nenumăraţi delegaţi". Cu partea grecească a insulei deja membră a UE, este încă neclar dacă liderul ciprioţilor turci Mehmet Ali Talat va putea cădea la împăcare cu omologul său grec Demetris Christofias "deşi există un acord generalal celor doi lideri privind parametrii de negociere - crearea unei federaţii din două state componente cu o unică suveranitate". Rămân totuşi obstacole, în special "insistenţa Turciei de a menţine o prezenţă militară pe insulă şi politica ei de colonizare a insulei cu turci continentali. Într-adevăr, populaţia indigenă cipriotă de origine turcească care mai rămâne - estimată la 89 000 dintr-un total de 260 000 în zona cipriotă turcească - se plânge de asuprirea culturală a Turciei".
