Știri Criza din zona euro
O altă duminică pentru protestul din Ballyhea împotriva salvării deţinătorilor de obligaţiuni.

Un sat irlandez spune nu băncilor

La un an după punerea în aplicare a planului de salvare stabilit de UE / FMI pentru Irlanda, în fiecare duminică locuitorii din Ballyhea manifestează în tăcere împotriva celor care au împins ţara în recesiune.

Publicat pe 22 noiembrie 2011 la 14:47
Diarmuid O’Flynn  | O altă duminică pentru protestul din Ballyhea împotriva salvării deţinătorilor de obligaţiuni.

Invitaţia la primul marş a sosit pe o foaie A4, acum opt luni, şi era un exemplu de civilitate. "Scurt, tăios, tăcut", scria, "Nu pancarte, nu lozinci". Cei care erau mânioşi pe situaţia din ţară erau chemaţi să se reunească în parcarea bisericii şi să mărşăluiască până la semnul de restricţie de viteză, de la marginea satului. Fără discursuri. "Veniţi doar cu mânia dumneavoastră!".

Iar duminica trecută în Ballyhea, acest sat din nordul regiunii Cork (în sudul ţării), după a doua Liturghie, a fost organizat al 38-ulea marş săptămânal. O plimbare de 10 minute de la parcarea bisericii Sfânta-Maria până la panoul de semnalizare, la marginea satului, şi înapoi. De-a lungul acestor luni, marşul s-a pricopsit cu o banderolă: "Ballyhea Spune Nu! Planului de salvare al deţinătorilor de obligaţiuni!". O mică revoltă într-o ţară speriată şi timidă.

Totul a început cu un localnic, Diarmuid O'Flynn, un jurnalist sportiv la Irish Examiner. El a scris mai multor deputaţi, protestând împotriva planului de salvare întocmit de înşişi deţinătorii de obligaţiuni, şi a primit înapoi doar scrisori formale. În martie, O'Flynn şi-a sunat prietenii şi rudele. O duzină de oameni s-au întâlnit în parcarea bisericii, şi şi-au desfăşurat marşul lor tăcut şi demn, fără ca restul lumii să remarce.

O'Flynn consideră că planul de salvare întocmit de deţinătorii de obligaţiuni este în centrul problemei. Zeci de miliarde de datorii private sunt transferate în spinarea cetăţenilor, ceea ce paralizează capacitatea statului de a împrumuta la dobânzi suportabile. El a calculat costul total al salvării deţinătorilor de obligaţiuni, cu dobânzile pe anii următori, la peste o sută de miliarde de euro. "BCE ne lasă să împrumutăm o sută de miliarde ca să putem cheltui o sută de miliarde plătind deţinătorii de obligaţiuni".

Newsletter în limba română

Mărturie a nebuniei din jur

În câteva luni, grupul mărşăluind prin micul sat a crescut la vreo 70 de persoane, câteodată mai puţin. Este un sat puternic din GAA [Gaelic Athletic Association], liniştit, conservator, neobişnuit să iasă în evidenţă. Dacă copiii sub 14 ani au nevoie să fie duşi la un meci, şi să fie încurajaţi din tribune, sau dacă agricultorii sunt ocupaţi, rândurile marşului se subţiază. Dar lună de lună, sătucul a continuat să fie o mărturie a nebuniei înconjurătoare.

Speranţele că protestul se va răspândi au rămas neîmplinite. A fost ceva activitate în Fermoy (localitate din apropiata vecinătate) pentru o vreme, dar nu a fost dusă la capăt. Propunerea unui marş până la Dublin a fost întâmpinată cu indiferenţă. O'Flynn crede în protest, cu privire la aspecte specifice - închiderea unor secţii de urgenţă de la ţară, reintroducerea taxelor de înscriere la universitate - şi crede şi în mişcarea Occupy. Dar discutând individual cu protestatarii, şi fiind conştient la rândul său de uriaşul transfer de bogăţie, şi de consecinţele sale asupra finanţelor statului, ajuns la concluzia că trebuie să înceapă să facă ceva pentru a trezi conştiinţele. "Hai măi băieţi, chiar nu faceţi legătura?"

O'Flynn a înfiinţat un blog, bondwatchireland.blogspot.com. Acolo, el înscrie fiecare plată şi identifică ce bancă a preluat ce datorie. Calculează totalul pentru luna următoare, şi stabileşte dacă datoria este garantată sau negarantată.

Un pariu pierdut

Mâine, aşa cum va spune Bondwatch Irlanda, vom plăti cu generozitate o altă tranşă de 11,28 milioane de euro deţinătorilor de obligaţiuni negarantate care au jucat pe societatea financiară Irish Life & Permanent. Un fleac pe lângă ce va veni. Peste două săptămâni, vom plăti 43 275 094 de euro pentru a rambursa un pariu nebunesc asupra performanţelor investiţiilor Băncii Irlandei. Din duzina de plăţi pe care le vom face înainte de sfârşitul anului, toate mai puţin una sunt negarantate - pariuri pierzătoare care capitalismul ca la carte spune că ar trebui suportate de jucătorii nesăbuiţi. Dar pe care BCE îi îndrumă pe cetăţeni să le plătească, deşi nici nu am ştiut vreodată că a fost făcut vreun astfel de pariu.

Miliardul de dolari pe care am fost recent obligaţi să-l plătim deţinătorilor englezi de obligaţiuni negarantate a provocat o înfuriere naţională, dar O'Flynn subliniază că numai luna viitoare va trebui să plătim mai mult decât atât. Şi în ianuarie vă trebui să ne buzunărim pentru încă circa trei miliarde de euro.

Şi în toată această perioadă, aspectele mărunte ale recentului buget de austeritate se vor dezbate peste tot de. Se va discuta despre datoriile legitime ale statului, despre nevoia de a păstra bani în bancomate, dar legătura cu extorcarea nelegitimă, de sifonarea la nesfârşit a miliardelor spre jucători privaţi nechibzuiţi, va rămâne neobservată. Cu excepţia acestor mici acte de rezistenţă precum cel din Ballyhea.

Marşurile sunt mici, izolate, poate chiar inutile - dar aceasta este o perioadă istorică, în care naţiunile mai mici sunt zdrobite şi stoarse, în timp ce mari forţe se luptă să-şi protejeze avuţiile. Micile acte de rezistenţă reprezintă voinţa de a lupta, dar şi demnitate, moralitate, principiu – şi ele sunt cele întreţin flacăra.

CONTEXT

Nu este o aniversare fericită a ajutorului acordat de UE şi FMI

La un an de când Irlanda, afectată de criza economică, a avut nevoie de ajutorul Uniunii Europene şi al Fondului Monetar Internaţional sub forma unui plan de relansare de 85 de miliarde de euro, ţara supranumită până nu demult “Tigrul celtic” încă depune eforturi mari, confruntându-se cu un buget de austeritate, reduceri salariale şi diminuarea serviciilor asistenţiale. Potrivit celor mai recente studii statistice, rata şomajului a atins nivelul de 14,4%, frecvenţa emigraţiei cetăţenilor irlandezi este în creştere, iar piaţa imobiliară continuă să se prăbuşească, notează Irish Times.

Singura veste bună vine din partea exporturilor, care au crescut cu 23,9% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, iar nivelul PIB-ului are o creştere de 1,6%. Cu toate acestea, cererea de pe piaţa internă a scăzut cu 2,2% în al doilea trimestru al anului 2011.

Din partea Parlamentului german a venit săptămâna trecută o informaţie care a trezit amintiri triste despre pierderea suveranităţii Irlandei în domeniul deciziilor economice. Pe 18 noiembrie, ziarul Irish Times a dezvăluit că proiectul de buget al Irlandei, care va fi anunţat pe 6 decembrie, a fost prezentat unei comisii de finanţe din Bundestag, astfel că deputaţii germani au aflat de proiectul bugetului irlandez înaintea parlamentarilor irlandezi.

Conform publicaţiei de la Dublin, ministrul irlandez al Finanţelor a admis că nu poate exclude posibilitatea “unor viitoare scurgeri de informaţii (…), dat fiind volumul mare de documente solicitate de liderii UE pentru acordarea împrumuturilor de care are nevoie Irlanda”. Proiectul de buget aflat de poporul irlandez de la Berlin va fi unul de austeritate, fiind diminuat cu 3,8 miliarde de euro, iar cuantumul TVA urmează să fie majorat cu 2% până la nivelul de 23%.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect