Alegeți o limbă
Un studiu atipic, intitulat "Noul chip al ciber-populismului", a fost prezentat la începutul lunii noiembrie de către think-tank-ul suedez Demos, care a întrebat peste 10 000 de militanţi de extremă dreapta din întreaga Europă cum vedeau evoluţia societăţii.
Demos s-a întâlnit cu aceşti activişti în mediul unde îşi desfăşoară activitatea, anume reţelele sociale, în scopul de a schiţa o analiză a "Noii Drepte" pe baza raţionamentului actorilor înşişi. Aceştia sunt foarte activi pe Web, chiar dacă votează, manifestează şi se angajează din când în când şi prin alte mijloace. Mişcarea reuneşte atât agitatorii din English Defence Leaguecât şi politicieni de renume, precum Geert Wilders, în Olanda, sau Jimmie Åkesson, în Suedia.
Membrii săi nu au încredere în politicieni sau în sistemul juridic. Ei se duc să voteze, dar în acelaşi timp se îndoiesc de faptul că vocea lor ar putea schimba ceva. În rândurile lor, se numără esenţial bărbaţi - numai un sfert din activişti sunt femei - tineri în cea mai mare parte (două treimi dintre ciber-activişti au mai puţin de 30 de ani). Este o ciber-mişcare transfrontalieră care, în mod paradoxal, militează pentru restaurarea frontierelor. O "Internaţională" compusă din persoane cărora nu le plac străinii.
Pericolul unei alui tip de naţionalism dospeşte în dulap
Extrema dreaptă în Europa include mai multe tendinţe şi mişcări, şi este întotdeauna uşor să cazi în capcana generalizării. Dar există în Europa o anumită secţiune din populaţie care se teme de dizolvarea identităţii sale naţionale. Care se teme şi de integrarea europeană şi de globalizare.
Europa a experimentat deja naţionalismul - acesta a condus la război şi genocid. Deci ea ar trebui să fie atentă. Dar se pare că nu este.
În vremuri de deficit, se aude adeseori că este primordial să fie restabilită încrederea pieţelor în Europa şi ţările sale membre. Dar încrederea publicului este şi mai importantă. Mai ales cea a tinerilor. Dar liderilor politici europeni nu pare să le pese.
Pentru moment, rezultatul gestionării crizei economice este o adâncire a inegalităţilor şi marginalizarea unor largi segmente ale societăţii. În Grecia au fost resimţite cele mai grave efecte ale acestor măsuri de austeritate : într-un an, 400 000 de oameni şi-au pierdut locurile de muncă. Un sfert din populaţie trăieşte acum sub pragul sărăciei. Cine va fi următorul pe listă? Ce se va întâmpla în Italia acum că Berlusconi a plecat?
Situaţia actuală pare a fi un exemplu tipic al felului în care nu ar trebui să fie trataţi oamenii dacă vrem să evităm o explozie socială. În dulapurile Europei, cizmele sunt pregătite şi gate de a fi folosite.
