Un uriaş steag rusesc flutură peste partea de nord a oraşului Mitrovica. De pe afişele pe zidurile oraşului, aliaţii slavi, precum fostul prim-ministru sârb Vojislav Kostunica, prim-ministrul rus Vladimir Putin sau preşedintele rus Dmitri Medvedev, dar şi omologii săi ucrainean, Viktor Ianukovici, şi belarus, Aleksandr Lukaşenko, supraveghează străzile.

Cea mai mare parte a oraşului, la sud de râul Ibar, la fel ca şi restul Kosovo, este locuită de albanezi. Dar puterea centrală nu ajunge în partea de nord a Mitrovicei [unde sârbii sunt majoritari].

Încercarea de la Pristina, de a extinde controlul la posturile de frontieră de-a lungul graniţei cu Serbia din nordul oraşului, a stârnit mişcări de revoltă şi preluarea temporară a controlului acestor posturi de către misiunea Uniunii Europene din Kosovo (EULEX).

Răzbunarea însângerată a albanezilor

În ceea ce priveşte manifestanţii sârbi, care au ridicat baraje în faţa punctelor de trecere gerate de EULEX, se spune că nu sunt motivaţi doar de sentimentele patriotice, ci şi de teama de a pierde veniturile din contrabandă.

Fără surprize, tratativele dintre sârbi şi kosovari privind frontierele şi relaţiile reciproce, care au fost reluate pe 21 noiembrie, nu au condus la niciun rezultat concret. Dar se pare că sârbii din Mitrovica nu mai au încredere în fosta lor metropolă. Ei se tem că Bruxelles va impune Serbiei recunoaşterea independenţei Kosovo ca o condiţie de aderare la UE şi astfel Belgrad se va pleca.

Prin urmare, peste 20 000 de sârbi din Kosovo încearcă să dobândească cetăţenie rusă. Şi mulţi alţii vor încerca în viitor. Astfel, spun locuitorii din Mitrovica, Rusia ne va apăra împotriva albanezilor.

În 1999, după retragerea trupelor sârbe din Kosovo în urma bombardamentelor NATO, albanezii s-au răzbunat sângeros asupra sârbilor locali, care în mare majoritate se refugiaseră în nordul frontierei. Cei care au rămas nu se simt în siguranţă decât sub protecţia forţelor internaţionale, împotriva cărora nutresc de asemenea o ură aprigă.

Încrederea în umbrela de securitate rusească este abil întreţinută de Moscova: "Înţelegem pe deplin motivaţiile sârbilor kosovari şi le studiem cu atenţie cerinţele", a declarat recent şeful Ministerului rus de Externe, Serghei Lavrov.

Nu contează că legea rusă cere candidaţilor la cetăţenie să-şi aibă reşedinţa în Rusia sau să fi fost cetăţeni din fosta URSS, ceea ce exclude orice posibilitate legală pentru locuitorii sârbi din Mitrovica de a deveni ruşi.

Moscova încearcă să complice situaţia

Dând speranţe false sârbilor din Kosovo, Moscova, împotrivită independenţei celui din urmă, încearcă prin toate mijloacele să complice şi mai mult situaţia de acolo.

Dar în Mitrovica, se reaminteşte că, în Abhazia şi Oseţia de Sud, Rusia a început prin a acorda cetăţenia rusă populaţiilor, apoi a mers până la război cu Georgia, iar în cele din urmă a recunoscut independenţa acestor două teritorii. Deci, într-o bună zi, vom vedea oare independenţa unei Republici Ruseşti a Mitrovicei Sârbeşti?

Acesta este, desigur, nimic altceva decât un vis futil, o versiune nouă a răspunsului pe care muntenegrenii (o populaţie de 600 000 de locuitori) au dat-o ceva timp în urmă la întrebarea "Câţi sunteţi cu adevărat?". "Împreună cu ruşii suntem 140 milioane", spuneau ei.

Dar Muntenegru a trădat: a recunoscut între timp Kosovo şi vrea să adere la UE. Este greu să găseşti în Kosovo steaguri muntenegrene, spre deosebire de steagurile sârbe, care sunt din belşug. Steagul sârbesc este ca un steag rusesc, dar cu josul în sus, aşa cum este şi proiectul cetăţeniei ruseşti pentru sârbii din Kosovo.

Miros de sânge

Deşi este lipsit de sens, acest proiect exprimă disperarea reală a unui popor căruia istoria la un moment dat i-a înmânat nota de plată pentru toate relele.

Ar fi probabil mai corect ca Mitrovica să fie anexată Serbiei şi Kosovo să recapete districtele Bujanovac şi Presevo, luate de Tito şi locuite mai ales de albanezi. Dar nimeni nu îndrăzneşte să atingă graniţele Balcanilor, fiecare mică corecţie aducând un iz de sânge.

Astfel, locuitorii din Mitrovica nu vor reuşi nici să-şi salveze paşapoartele lor actuale cu vulturul cu două capete sârb, nici să obţină noi paşapoarte cu vulturul bicefal al Federaţiei Ruse. Ei nu riscă nici să prezinte vulturul albanez cu două capete: comunitatea internaţională a interzis albanezilor din Kosovo utilizarea oficială a emblemei, impunându-le o altă emblemă care schiţează conturul ţării, însoţită de şase stele, simbolizând cele şase principalele grupuri etnice din ţară.

Sârbii sunt a doua stea la stânga, sau la dreapta, fiecare cum vrea. Steaua lor mică este totodată măsura slăbiciunii lor, puţinul care le-a mai rămas din Kosovo, şi a înfrângerii lor, cea a voinţei lor de a-l refuza.