Alegeți o limbă
Dacă fostul ministru slovac al Apărării Ľubomír Galko ar fi studiat mai bine istoria democraţiei, destinul său ar fi fost puţin diferit. Săptămâna trecută, în timp ce Slovacia era afectată de un scandal cu efecte devastatoare asupra societăţii, premierul Iveta Radičová l-a revocat din funcţie pentru încălcarea “principiilor fundamentale ale statului de drept şi ale democraţiei”.
Scandalul a izbucnit pe 21 noiembrie, când ziarele slovace Pravda şi Nový čas au dezvăluit că serviciile de informaţii militare au interceptat conversaţiile jurnaliştilor.
Stenogramele convorbirilor telefonice, pline de detalii picante, au început să circule în presă şi, treptat, s-a aflat că şi funcţionari ai Ministerului au fost ascultaţi de servicii şi că exista chiar şi un dosar cu numele de cod “Doamna” care o viza pe Radičová.
Galko nu îşi pierde convingerile
Cum a fost posibil un asemenea abuz al puterii într-un sistem democratic? Galko a oferit o explicaţie: serviciile secrete combăteau corupţia, iar acest monstru, împotriva căruia el a luptat cu toată forţa, s-a întors împotriva lui. Iar când primul-ministru îl avertizase că serviciile secrete nu aveau competenţe în astfel de cazuri, că doar poliţia avea atribuţii pentru investigaţii şi că era inadmisibil să fie interceptaţi jurnaliştii, se pare că nu a înţeles deloc.
De fapt, Galko rămâne în continuare ferm convins că activităţile de combatere a corupţiei pe care le practica aveau o asemenea dimensiune sacră încât era dator să nu se supună regulilor scrise sau nescrise.
Scandalul a căpătat proporţii vertiginoase. Liderii politici organizează numeroase conferinţe de presă, în presă şi pe reţelele de socializare sunt discuţii aprinse, iar redactorii-şefi ai principalelor cinci ziare naţionale au elaborat o declaraţie comună în favoarea independenţei presei.
Doar două formaţiuni politice nu s-au alăturat corului de declaraţii pentru condamnarea acţiunilor de interceptare a jurnaliştilor: Partidul Naţional Slovac (SNS, naţionalist), al lui Jan Slota, cunoscut pentru dispreţul faţă de democraţie şi de presă, şi partidul Libertate şi Solidaritate (SaS, liberal), al cărui vicepreşedinte este Ľubomír Galko.
Eşec al mecanismelor democratice
Cazul ministrului Galko este o dovadă că acţiunile de combatere a corupţiei pot fi uneori la fel de periculoase pentru democraţie precum însuşi fenomenul corupţiei. Iniţial, cele mai multe instituţii de presă îl considerau un fel de erou pe Ľubomír Galko.
Acest personaj aparent firav a atacat în mod curajos caracatiţa corupţiei din cadrul armatei şi transmitea cu regularitate rezultatele investigaţiilor sale organizând conferinţe de presă.
Treptat însă, Galko s-a trezit depăşit de propria luptă. Şi, în calitatea de succesor al tuturor revoluţionarilor din trecut, Galko ajunsese la convingerea că toată lumea, inclusiv jurnaliştii, ar fi implicată în reţelele de corupţie şi în comploturi împotriva sa.
Se pare că începând din aprilie, după ce premierul Iveta Radičová respinsese cererea sa de sporire a prerogativelor serviciilor secrete, Galko hotărâse să devină cavalerul singuratic.
Încredere scăzută în media
În timp ce dosarul este investigat în prezent de procurori şi poliţie, daunele produse de Galko sunt foarte grave. A fost afectată etica luptei împotriva corupţiei: implicată aproape în totalitate în afacerile de corupţie, vechea gardă politică are acum imaginea unui grup serios de politicieni democraţi.
Jurnaliştii, care au fost principalele victime ale acţiunilor lui Galko, trebuie să suporte acum difuzarea stenogramelor conversaţiilor lor în presă sau pe Facebook. Şi, cel mai adesea, conţinutul stenogramelor nu prea îi avantajează.
Rata de încredere în independenţa presei, deja destul de scăzută, este afectată şi mai mult, iar criza de valori se accentuează. Potrivit unui sondaj online efectuat de ziarul SME, se pare că majoritatea cititorilor sunt de părere că Galko nu ar fi trebuit revocat din funcţie.
Este greu de spus ce efecte va avea acest scandal asupra rezultatelor alegerilor din martie 2012. Dar chiar dacă partidul lui Ľubomír Galko ar obţine locuri în Parlament, cel mai probabil va rămâne izolat pe scena politică. De ceva vreme, toate celelalte formaţiuni politice au anunţat că nu doresc să formeze vreo coaliţie cu acest partid din cauza poziţiilor eurosceptice. Iar scandalul interceptărilor telefonice nu face decat să consolideze această poziţie.
