Alegeți o limbă
La douăzeci de ani de la revoluţia de catifea, cu care poporul ceh a pus capăt la 40 de ani de comunism, Vaclav Havel arborează un surâs melancolic. Il întâlnim în centralul Café Louvre din Praga, când toamna colorează în roşu capitala cehă. In ciuda zâmbetului său, pe care nu îl abandonează în timp ce discutăm, este de fapt obosit: în timpul a 20 de ani de tranziţie, Republica Cehă ca toate celelalte ţări satelit ale URSS nu s-a instalat pe deplin în democraţie. Post-comunismul a instaurat o demoralizare generală care se transformă uneori în agresivitate - aşa cum am văzut de nenumărate ori în comportamentul actualului preşedinte ceh Vaclav Klaus - şi, potrivit lui Havel, se simte în toate domeniile: de la politică la viaţa cotidiană.
Fostul preşedinte ceh ne mărturiseşte că se simte în propria ţară ca într-un apăsător coşmar de mincinoşi şi de noi îmbogăţiţi. "După căderea sistemului totalitar", afirmă Havel, "în ţările fostului bloc sovietic a început o etapă tranzitorie: post-comunismul. O fază de rapide şi masive privatizări, în care fosta nomenclatură comunistă a controlat atât informaţiile cât şi contactele, şi a devenit nucleul cel mai influent al noii clase de afacerişti". Aceste persoane, o dată îmbogăţite şi aflate în sfera puterii democratice, au ucis înainte de toate capacitatea libertăţii de expresie şi de reuniune politică.
Cehia, un nou capitalism mafiot?
Obişnuită să îşi exercite puterea limitând-o pe a altora, această nouă clasă provenită din fosta administraţie şi-a însuşit puterea economică şi a amestecat-o cu cea politică şi cu controlul media. "Au creat un fel de capitalism mafiot", afirmă Havel. Nici una din ţările care, după 20 de ani, s-au dezbrăcat de totalitarism, nu a putut evita cele două fenomene care caracterizează post-comunismul: corupţia şi demoralizarea sufletelor, piederea sentimentului etic. In aceste ţări care au venit din comunism, populaţia trăieşte resemnată în frustrare şi apatie generală. Havel numeşte această atmosferă, care paralizează societatea, "depresie post-comunistă". Fostul prizonier Havel compară această stranie situaţie cu psihoza unui prizonier eliberat: "Când un prizonier, obişnuit să trăiască ani de zile într-o celulă strâmtă într-o disciplină extremă, iese din ea, experimentează toate aspectele insolite ale libertăţii".
Toate acestea ne fac să constatăm o mulţime de diferenţe între cele două Europe separate de un mur. "Când cineva spune acum că vine din Vest, acest aspect îi procură un fel de aureolă, în timp ce dacă în Occident spui că eşti din Est, eşti privit cu suspiciune. A fi din Est nu îţi dă automat un prsetigiu". Cetăţenii din ţările post-comuniste au adesea idei cu mult mai conservatoare decât cei din Vest. Lipsa de încredere în principii care ar putea aminti de propaganda comunistă, cum ar fi sănătatea sau educaţia pentru toţi. Potrivit lui Havel, este vorba de o reacţie la regimul anterior. "Oamenii critică orice tip de regulamentare, continuă Havel, pentru că li se pare comunistă. Avem nevoie de echilibru şi de perspectivă, ca şi de sosirea noilor generaţii".
Cele două Europe
Există, pe de altă parte, problema proastei conştinţe şi reacţiile pe care aceasta le provoacă. Exemplul cel mai recent ar fi scandalurile cărora le-au căzut victime Kundera, Walesa şi ceilalţi. Havel explică faptul că cetăţenii se simt furioşi pentru că, în comunism, au fost obligaţi să încalce reguli: "Să fi obligat să colaborezi cu comuniştii atunci când nu erai de acord cu ei. In democraţie, toată furia şi ura acumulate s-au trezit şi oamenii au plecat în căutarea ţapilor ispăşitori". Toţi cei care au dificultăţi în a accepta faptul că regimul i-a folosit ca exemplu, se văd într-o oglindă care reflectă o imagine de sine insuportabilă.
Ca răspuns, ne întrebăm ce pot aduce noii membri UE, Europei. "UE suferă de această veche tendinţă europeană de a accepta răul", crede Havel, "de a închide ochii şi de a colabora inclusiv cu regimurile dictatoriale. Cred că noii membri ai UE, care au avut parte de o experienţă recentă a totalitarismului, ar trebui să alerteze UE în acest sens. Pentru ca complezenţa răului să nu-i oblige să se pensioneze".
CORUPŢIE
O demisie generalizată
In timp ce Republica Cehă sărbătoreşte a 91a aniversare a naşterii Cehoslovaciei, în 28 octombrie 198, Respeckt pune în gardă împotriva "clientelismului şi corupţiei" care au devenit "o normă la care fiecare încearcă să se adapteze, în loc să încerce să o schimbe". Desenul care acompaniază articolul ilustrează cu justeţe starea de spirit în care se găseşte ţara la douăzeci de ani de la Revoluţia de catifea: o justiţie obeză îmbrăcată în costum de baie şi mergând în noroi, ţinând cu nonşalanţă într-o mână o balanţă şi într-o alta o sabie.
Eşecul în Parlament al unei alte terntaive de a regula sectorul jocurilor de noroc exasperează săptămânalul. Dar Verzii, singurul partid politic care încearcă să lupte împotriva corupţiei, nu va intra în Parlament la alegerile viitoare, crede Respekt. "Procurorii şi judecătorii sunt implicaţi în afaceri de corupţie" iar termenul de "mafie judiciară" a intrat în limbajul uzual. "Cât despre poliţie, capacitatea sau dorinţa sa de a combate corupţia şi crimele celor cu influenţă sunt aproape nule". Astăzi, conchide Respeckt, ceea ce împiedică societatea cehă să lupte împotriva corupţiei nu este "lipsa de rezultate eficace sau experienţa". Ci "lipsa de voinţă".
