Ştiu că unii oameni sunt deranjaţi văzând-i pe toţi aceşti europeni puternici fiind atât de supăraţi. Angela Merkel a spus că nici măcar nu am negociat cum trebuie. Nicolas Sarkozy abia reuşeşte să pronunţe numele Marii Britanii şi a fost filmat refuzând în aparenţă să dea mâna cu David Cameron. De-a lungul continentului, ziarele sunt pline de titluri îngrozitoare despre aroganţa şi prostia generală a 'englanders' / 'anglais' / 'inglesi' (englezilor). Am văzut un sărman europarlamentar liberal-democrat care părea să explodeze de dezgust faţă de maniera de a acţiona a Marii Britanii la recentul summit.

Şi trebuie să fie mulţi oameni în această ţară puţin speriaţi de violenţa criticilor. De câteva zile, BBC ne-a spus cu un ton de înmormântare că suntem "izolaţi" şi "marginalizaţi" – de parcă s-a luat o decizie de a fi abandonaţi pe insula noastră înceţoşată ca nişte sălbatici pictaţi pe faţă. Aşa că sper ca toată lumea să se liniştească dacă subliniez că prietenii noştri europeni şi parteneri nu sunt chiar furioşi in cauza summitului.

Toată lumea se poartă de parcă era un moment epocal faptul că David Cameron şi-a folosit dreptul de veto – de parcă sabia cea magică Excalibur ar fi fost extrasă din stâncă, sau de parcă Tridentul [baza britanică de submarine armate cu rachete nucleare] ar fi fost în sfârşit lansat din apele sale sărate.

Britanicii nu sunt singurii nedisciplinaţi

Realitatea este că mulţi premieri au blocat lucruri care nu sunt în interesul acestei ţări – de la Thatcher în privinţa bugetului UE la Tony Blair în privinţa impozitului cu reţinere la sursă. Şi mulţi premieri au fost mult mai nedisciplinaţi decât britanicii – ne putem gândi la spaniolul Felipe González, care obişnuia să tărăgăne summiturile UE până când simţea că a pus mâna pe destul cod irlandez şi merluciu.

Nu, ei nu sunt cu adevărat supăraţi pe noi pentru că ne-am opus noului Tratat de Uniune Fiscală. Motivul pentru care fraţii şi surorile noastre din Europa sunt atât de furioşi faţă de britanici este că ne-am dovedit a avea complet dreptate cu euro.

Timp de mai bine de 20 de ani, miniştrii britanici au spus deschis la Bruxelles că le place tot ce ţine de piaţa unică, dar că se îndoiesc că e o idee bună să se creeze o uniune monetară. Şi timp de mai bine de 20 de ani, unii dintre noi au spus că motivul pentru care o uniune monetară nu va funcţiona este că nu o poţi face fără o uniune politică – şi că o uniune politică nu este posibilă din punct de vedere democratic.

Noi v-am avertizat că veţi avea nevoie de un fel de euro-guvern central pentru a controla bugetele naţionale şi modul de impozitare, şi că popoarele Europei nu îl vor suporta. Acum priviţi. Nu au fost bancherii anglo-saxoni cei care au cauzat problemele în zona euro, prietene Sarkozy.

Tratatele nu sunt respectate

A fost eşecul absolut al ţărilor din zona euro – începând cu Franţa, apropo – de a respecta regulile Tratatului de la Maastricht. A fost refuzul grecilor de a-şi controla cheltuielile sau de a-şi reforma sistemul de securitate socială. În Grecia şi Italia, liderii democratici au fost îndepărtaţi de la putere în speranţa calmării pieţelor şi a salvării euro; şi ceea ce îi face pe liderii ţărilor din zona euro şi mai furioşi este că asta nu pare să funcţioneze.

Îl acuză pe David Cameron că a recurs la dreptul de "veto" pentru noul tratat al UE, când de fapt nu a făcut aşa ceva. El este foarte deschis ca alte ţări din UE să meargă mai departe şi să formeze propriile lor reguli fiscale. Dacă vor, ele pot decide să creeze un guvern economic al Europei. Pot decide că acum este momentul – chiar dacă alegătorii se simt deja îndepărtaţi de procesul politic – să ofere deciziile importante în privinţa taxelor şi cheltuielilor unor birocraţi care nu au fost aleşi.

Mi se pare că acesta va fi un lucru incredibil de periculos de făcut, din moment ce oamenii acestei Uniuni Fiscale Supra-Naţionale (SNAFU) vor descoperi rapid că nu îşi mai pot da jos guvernul. Mă îndoiesc foarte tare că asta va funcţiona, din moment ce nu pare să existe niciun motiv particular pentru care guvernele naţionale ar trebui să respecte o colecţie de noi reguli "obligatorii" mai mult decât au respectat regulile "obligatorii" ale Tratatului de la Maastricht – doar dacă există vreo propunere secretă de a le întări prin violenţă cu o euro-armată.

Dar chiar dacă SNAFU are o mică şansă de reuşită, nu este niciun motiv pentru care David Cameron să-şi ia un angajament în numele ţării faţă de un proiect care este pe plan intelectual, moral şi democratic falimentar. A avut chiar dreptate să spună că Marea Britanie nu va participa; iar motivul pentru care ceilalţi sunt furioşi pe Marea Britanie este că scandalul ascunde adevăratul eşec al summitului – şi anume găsirea unei soluţii pentru problemele monedei euro.

Să stabilim o viziune pozitivă pentru Europa

Cea mai bună speranţă este acum ca toţi să se calmeze şi să se uite la lucrurile pentru care cetăţenii actualei Europe le vor pentru instituţiile lor. Euro poate sau nu poate fi salvat – oricum pare improbabil să existe în actuala sa formă la un an de acum încolo, şi cel mai bun lucru ar fi dacă grecilor (şi poate şi altora) li s-ar permite o părăsire liniştită a durerii lor.

Dar sunt încă multe lucruri pe care Uniunea Europeană le poate oferi popoarelor sale zbuciumate. În ianuarie, se vor împlini 20 de ani de la începutul "pieţei unice", şi încă mai există tot felul de bariere netarifare în calea comerţului. Aici încercâm să creăm un guvern economic al Europei, şi totuşi încă nu am aprobat directiva serviciilor, care ar permite tuturor de la opticieni la agenţi imobiliari şi la asiguratori să se stabilească liber în alte jurisdicţii europene. Le spunem grecilor că Bruxelles trebuie să conducă economiile lor – şi totuşi încă nu putem cădea de acord asupra unui standard comun european pentru prize.

Toată lumea este acum îngrijorată că alte ţări europene vor "pedepsi" Marea Britanie, poate cu noi directive pe serviciile financiare cu scopul de a face rău centrului financiar al Londrei. Ei bine, în măsura în care asta este o problemă, nu este una care a fost înrăutăţită de summit; şi în măsura în care avem nevoie să ne afirmăm prerogativele europene, acum este momentul să ne stabilim o viziune pozitivă pentru o Europă care chiar ajută indivizii şi afacerile. Data viitoare când aceşti lideri au un summit, hai să-i încuiem acolo până când sunt de acord în privinţa unei directive a serviciilor şi găsesc o euro-priză.