Pe plan intern, se prevede o reducere a impozitelor cu preţul unui deficit bugetar periculos de ridicat. În străinătate, se anunţă o alianţă strânsă cu Polonia şi Franţa, precum şi demersuri pentru a obţine un loc permanent în Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Acestea sunt priorităţile noului guvern german; să examinăm care sunt implicaţiile pentru Polonia şi pentru Europa.

1. Cum să găsim bani pentru Europa ?

Germania, ca şi majoritatea ţărilor UE, este scufundată în datorii. Aceasta este informaţia care îngrijorează cel mai mult Europa. "Înseamnă că Germania nu-şi va pune la loc cât de curând costumul de Moş Crăciun al Uniunii care distribuie cu generozitate banii europeni" – prevede Klau Thomas, analist la Consiliul European pentru Relaţii Externe. Sub influenţa noului său partener de coaliţie, liberalul FDP, cancelarul a trebuit să accepte principiul de reduceri fiscale. Ca rezultat, în 2011 deficitul bugetar va continua să crească cu 5% din PIB. Având în vedere recenta modificare constituţională introducând obligaţia de a combate deficitul bugetar, se aşteaptă o adevărată austeritate fiscală. "O Germanie care se târguieşte pe fiecare centimă de euro nu este un prognostic foarte bun pentru viitoarele negocieri asupra bugetului UE pentru anii 2014 – 2020", subliniază Thomas Klau. Germania, care este cel mai important contribuitor, va dori un buget mic. Polonia, principalul beneficiar al ajutorului acordat de UE, va dori contrariul. Coaliţia CDU/CSU- FDP a anunţat deja că economiile vor afecta în primul rând cheltuielile de politică regională. Cu toate acestea, fermierii polonezi (ca şi ceilalţi de altfel), pot dormi liniştiţi. Datorită activităţilor de lobby a CSU bavareze, care reprezintă în mod tradiţional electoratul ţărănesc din Germania, nu vor exista schimbări majore în domeniul agricol.

2. "Nu" protecţionismului şi impozitului european

În contractul lor de coaliţie, guvernul lui Angela Merkel şi Guido Westerwelle resping în mod repetat protecţionismul şi se angajează solemn să respecte regulile de concurenţă ale UE. Aliaţii germani doresc să continue liberalizarea pieţei europene şi exclud ideea unui impozit european, susţinut cu câţiva ani în urmă de către Gerhard Schröder. Pe de altă parte, susţinătorii unei Europe puternice pe scena internaţională se bucură de sprijinul clar al Creştin-Democraţilor şi al liberalilor la Tratatul de la Lisabona.

3. Ofertă pentru polonezi

Franţa şi Polonia, singurii parteneri europeni menţionaţi în contractul de coaliţie, sunt aliaţi cheie pentru următorii patru ani. Pare firesc în ceea ce priveşte Franţa, dar aplicat Poloniei, poate surprinde. Este dovada că elitele guvernamentale din Berlin cred în revitalizarea instrumentelor de cooperare precum Triunghiul din Weimar. "Posibilitatea de a-şi consolida alianţa cu cei doi actori principal ai UE este o oportunitate care nu trebuie ratată de Varşovia", a declarat Gunther Hellmann, politolog la Universitatea Goethe din Frankfurt.

4. O margine de manevră mai mare în relaţiile sale cu Rusia

Bunele relaţii cu Rusia rămân o prioritate a diplomaţiei germane. Berlin nu va renunţa la sprijinirea întreprinderilor care fac afaceri cu gigantul din Est. În contractul de coaliţie apar totuşi mai multe dispoziţii care dovedesc faptul că Angela Merkel a învăţat din atitudinea prea deschis pro-rusă a lui Gerhard Schröder. Determinarea noului guvern de a reveni asupra legii de abandon al energiei nucleare, negociată de guvernul SPD-Ecologişti în 2000, are un impact asupra relaţiilor cu Rusia. Bazându-se pe energia nucleară, Germania ar reduce pentru un timp dependenţa de gazul rusesc. "Atomul este totuşi doar o soluţie temporară. Diversificarea reală trece necesar prin petrolul şi gazele naturale din Asia Centrală şi regiunea Mării Caspice. Trebuie să profităm de următorii patru ani pentru a dezvolta aceste circuite", spune expertul Rainer Lindner.

5. Berlin este pregătit să joace rolul de putere

"Vrem să jucăm un rol activ în alianţele în care suntem membri", se poate citi în contractul de coaliţie. Dorinţa Berlinului de a-şi asuma statutul de membru permanent al Consiliului de Securitate ONU merge în această direcţie. Este unul dintre rarele puncte pe care cancelarul Merkel le-a reluat de la Gerhard Schröder. Dar Germania ar fi dispusă să renunţe, dacă UE ar postula pentru un scaun european comun. Dar este puţin probabil ca Franţa şi Marea Britanie să ia acest drum.