Alegeți o limbă
De un timp a critica UE a devenit la modă în Turcia. Acum, aceste critici vin chiar din partea unor personalităţi politice de rang înalt, miniştri sau chiar preşedintele Republicii, care acum păşesc în urmele celor împotriviţi Uniunii Europene, sau cărora nu le pasă de ea.
Cuvintele preşedintelui Abdullah Gül în timpul vizitei sale oficiale în Marea Britanie [la sfârşitul lunii noiembrie 2011], când el a calificat Uniunea Europeană drept "mizerabilă" ilustrează această nouă direcţie.
În acest context a început să se afirme tendinţa de a descrie UE ca fiind o "organizaţie care se destramă şi se năruie". Cei care pornesc de la acest postulat ajung la concluzia că o Turcie care "nu încetează să se întărească nu mai are nevoie de o Uniune Europeană care oricum este pe marginea prăpastiei".
Un club desprins din "Mizerabilii"
Trebuie deci să tragem concluzia din aceste declaraţii că politica statului turc faţă de UE este pe cale de a se schimba? Dacă UE este o organizaţie "mizerabilă" pe cale să se prăbuşească, de ce Turcia şi-ar mai da silinţa să devină membră? Sau acest scop şi viziunea care îl însoţeşte au fost abandonate? De ce o Turcie care avansează cu paşi mari spre prosperitate ar mai vrea încă să se alăture unui astfel de club şi să joace o scenă din "Mizerabilii"?
Cunoaştem cu toţii motivele care l-au condus pe Abdullah Gül să rostească astfel de remarci. Atitudinea foarte negativă adoptată de UE de câtva timp faţă de aderarea Turciei a provocat dezamăgirea opiniei publice turceşti în general dar până şi cea a partizanilor fervenţi ai UE, care nu-şi mai ascund deziluzia, amărăciunea şi disperarea.
Gravele perturbări economice şi sociale cu care se confruntă europenii, în timp ce noi suntem în plin avânt economic şi politic, crează acest gen de sentiment. În acest context, reproşurile adresate Europei sunt expresia unei încrederi în sine, care, într-un anumit fel, a înlocuit un vechi complex de persecuţie. Dar această stare de spirit duce la un complex de superioritate excesiv care minimizează Uniunea Europeană, pomenită cu tot felul de porecle inadecvate, deschide calea unei discreditări a proiectului european şi oferă noi argumente adversarilor europeni ai aderării Turciei la UE.
Alături de UE, în ciuda şi din cauza greutăţilor
Desigur, UE cunoaşte astăzi una dintre cele mai dificile perioade din istoria ei. Criza financiară a împins ţările mici şi slabe la un pas de faliment, dar şi pe cele reputate ca fiind bogate şi avansate. Ceea ce duce obligatoriu la seisme sociale şi politice. Cu toate acestea, este de asemenea adevărat că UE nu este încă pe punctul de a se prăbuşi sau a se dizolva.
Dacă Europa pare astăzi a fi o fiinţă "nefericită" sau "bolnavă", ea are încă mijloacele de a recupera şi a recâştiga puterea de care duce lipsă deocamdată. Liderii politici turci nu ignoră această realitate şi sunt perfect conştienţi de filosofia şi valorile întruchipate încă de Uniunea Europeană în ochii Turciei. Prin urmare, opinia publică turcă în niciun caz nu trebuie să interpreteze reacţiile liderilor ei politici ca o renunţare la proiectul european. Idem pentru liderii europeni iritaţi de aceste reacţii.
