Un student la Universitatea din Viena. Foto : Christoph Liebentrit /Flickr

A deveni adult, ce afacere!

Cum se face intrarea pe piaţa muncii în Europa? Socioloaga Cecile Van de Velde a studiat şi comparat legătura dintre universitate şi ocuparea forţei de muncă în Spania, Franţa, Marea Britanie şi Danemarca. Aceasta ne împărtăşeşte principalele sale descoperiri.
Interviu.

Publicat pe 30 octombrie 2009 la 18:32
Un student la Universitatea din Viena. Foto : Christoph Liebentrit /Flickr

A deveni adult, înseamnă aceasta a-ţi găsi un loc de muncă, a-ţi părăsi părinţii, a-ţi câştiga existenţa? Este întrebarea pe care şi-a pus-o Cecile Van de Velde, lector conferenţiar la Şcoala de Înalte Studii Sociale (EHESS) din Paris, într-o carte intitulatăA deveni adult – Sociologie comparată a tinerilor din Europa (editura PUF, 2008). Deoarece itinerariile, din sudul Spaniei până în Danemarca, sunt numeroase iar definiţia termenului „adult” variază de la o ţară la alta.

In timpul investigaţiilor dumneavoastră, aţi detectat similarităţi în modul în care tinerii europeni se confruntă cu intrarea în viaţa de adult ?

Da, există caracteristici comune între tinerii europeni, dar aceste caracteristici sunt înainte de orice cele ale aspiraţiilor şi ale valorilor comune partajate : Aspiraţia la o viaţă independentă şi autonomă, dorinţa de a avea timp pentru a se forma şi libertatea de a-şi orienta viaţa. Dar dacă aspiraţiile sunt comune, în revanşă destinele tinerilor europeni sunt diferite în funcţie de ţara lor de origine, în funcţie de ajutoarele primite din partea statului, de piaţa muncii şi de structura învăţământului superior. La capătul anchetei mele, cred că pot spune că în ceea ce priveşte situaţia tinerilor, majoritatea europenilor ar prefera, din aceasta privinţă, să fie danezi ori scandinavi...

Universitatea pare astăzi a fi o piatră de temelie, spre deosebire de ceea ce se întâmpla acum 50 sau 60 de ani. La aceea vreme, puţini oameni mergeau la universitate pentru a obţine un loc de muncă şi pentru a-şi face debutul în viaţa adultă... în comparaţie cu generaţiile precedente, raportul faţă de studii s-a schimbat. În câteva cuvinte : e vorba de a studia mai mult, pentru a câştiga mai puţin... E adevărat că în toate ţările europene, învăţământul superior a fost democratizat în aceşti ultimi 50 de ani. Totuşi, dacă pentru generaţiile anterioare, efectuarea unei formaţii universitare era o garanţie pentru ascensiunea socială şi pentru o reuşită profesională astăzi, obţinerea unei diplome nu mai reprezintă sesamul absolut pentru obţinerea unui loc de muncă şi nici o garanţie de inserţie. Am putea chiar vorbi de o promisiune neţinută de integrare, pentru generaţiile intrate recent pe piaţă muncii, după ce acestea au investit puternic în educaţie. În această privinţă, mobilizarea a 1000 de euristas în Spania de exemplu, o mişcare a tinerilor absolvenţi care câştigă mai puţin de 1000 de euro, este foarte revelatoare pentru a ne da seama de declasarea survenită.

Newsletter în limba română

Care sunt marile diferenţe pe care le-aţi descoperit în traiectoriile tinerilor europeni?

Aceasta întrebare ar merita prezentarea multiplelor dimensiuni legate de raportul faţă de familie, faţă de studii şi muncă, faţă de viitor, faţă de vârsta adultă... Cu toate acestea, câteva expresii ne permit să ne facem o opinie asupra diferitelor modele europene studiate. În Danemarca şi mai ales în ţările scandinave, a deveni adult reprezintă cu prioritate, „a se găsi”, pe traiectoriile lungi şi exploratorii ale unei tinereţi independente vizavi de părinţi.

În ţări mult mai liberale precum Marea Britanie, e vorba de „a se sprijini pe ei înşişi”, ceea ce înseamnă de a avea un acces rapid şi prin mijloace proprii la statutul de adult. În Franţa ca de alfel şi în alte state corporatiste, tinereţea este gândită drept timpul pentru a se investi în educaţie, pentru a obţine „un loc”, un statut socioprofesional protector. În ţările mediteraneene, a deveni adult înseamnă mai degrabă o lungă cale spre realizarea celor trei premise necesare pentru a „se realiza” : un loc de muncă, o locuinţă şi un partener de viaţă.

După dvs, care din aceste modele favorizează cel mai mult dezvoltarea tinerilor?

Din nefericire, criza economică actuală nu facilitează tranziţia modelelor tinereţii către modelul scandinav : acesta se fondează mai ales pe o rată de angajare importantă şi pe ajutoare masive din partea statului, pentru finanţarea studiilor. Dimpotrivă, este posibil ca toate modelele prezentate pe scurt mai sus, să fie în realitate contestate şi influenţate de o dimensiune mediteraneană, aceasta ducând la creşterea timpului de aşteptare şi a incertitudinilor din parcursul tinerilor, în grade diferite bineînţeles.

Matias Garrido

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect