Din ce în ce mai mulţi lituanieni lucrează în străinătate, depărtându-se de casă numai pentru o perioadă scurtă. Patru săptămâni în Norvegia, două în Lituania. Iată ritmul propus personalului medical de către societăţile de îngrijire la domiciliu din Norvegia.

Emigraţia medicilor şi a asistentelor medicale dă dureri de cap la toată lumea. Se pare că aceştia părăsesc Lituania unii după alţii. Anul acesta, aproape 3% dintre medicii din ţara noastră au plecat să-şi încerce norocul în străinătate. Deschiderea pieţei muncii din Germania poate explica parţial situaţia. Conform datelor Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă lituaniene, salariul mediu a unei asistente medicale generaliste era de 1074 litas [311 euro] net pe lună. Acest salariu mic este unul dintre principalele motive care împing asistentele medicale să-şi caute de muncă în străinătate.

Angajatorii scandinavi profită de această situaţie. Aceste ţări oferă un nivel ridicat de servicii medicale şi trebuie, în acelaşi timp, să facă faţă unui deficit de medici. Finlandezii merg deci să-i recruteze în Estonia iar norvegienii în Lituania. În niciun caz nu li se propune să emigreze, ci doar să vină să lucreze pentru misiuni pe o perioadă de timp limitată.

Patru săptămâni în Norvegia, două în Lituania

Infirmierele care semnează un contract cu o întreprindere norvegiană lucrează patru săptămâni în Norvegia şi se întorc să se odihnească în Lituania timp de două săptămâni. Valoarea remunerării depinde de vechimea lor în Norvegia. Salariul poate astfel varia de la 7000 litas (2000 euro) la 14 000 litas (4000 euro) pe lună.

Jurgita Papiliauskiene lucrează în Norvegia din 2009. Acum, ea este asistentă medicală la domiciliu, în Bergen. Acum un an, ea îngrijea pacienţi într-un spital aproape de Kristiansund. În Lituania, cariera ei a cunoscut unele greutăţi. "Nu am niciun reproş faţă de fostul meu angajator, spitalul din Kaišiadorys: medicul şef era colega ideală pentru a lucra în echipă. Făceam ore suplimentare, nu mă opream niciodată, dar salariul meu şi muncind atâta, niciodată nu a depăşit 2000 litas (580 euro)", povesteşte aceasta.

Pentru a nu-şi pierde licenţa de asistentă medicală, ea a luat câteva ore la spital şi a găsit un loc de asistentă de direcţie, mai bine plătit, într-o companie care gerează benzinării. Însă criza financiară care a început în 2008 i-a izbit din plin postul: salariul ei a fost redus la o nimica toată. Căutând un nou loc de muncă, ea a descoperit această întreprindere care recruta infirmiere pentru Norvegia. "Reducerea extremă a salariului meu m-a forţat la această decizie", explică asistenta.

Nevoia este un sfetnic bun

Sandra, 39 de ani, acumulează orele în Norvegia din luna iunie: "Am lucrat douăzeci de ani în Lituania, dar am avut de-a face cu restructurarea spitalelor. Locurile de muncă au dispărut şi salariile au scăzut. A trebuit să găsesc o soluţie, spune ea. În Norvegia, imigraţii, chiar şi cu studii superioare, ocupă locurile de muncă cele mai puţin calificate. Dar angajatorul meu mi-a explicat funcţionarea sistemului de sănătate norvegian şi mi-a dat şi câteva cursuri de limbă". În Lituania, Sandra era plătită lunar 1000 litas (290 euro). Salariul ei orar este încă doar de 33 litas (10 euro), dar depăşeşte cu mult cel pe care îl percepea în Lituania.

Pentru Vyturys Sved, urolog în oraşul Orkanger, "cu cât mai mulţi vor fi medicii lituanieni dornici să plece şi să lucreze în altă parte, cu atât mai curând vor avea loc schimbări în Lituania. Nu este nevoie de mare lucru: medicii trebuie să fie capabili să trăiască câştigând un salariu decent şi nu prin comisioanele plătite la negru".