Alegeți o limbă
Totul a început în Polonia. In acest an, instituţiile poloneze, organizaţiile non-guvernamentale şi mass-media au făcut multe pentru a le aminti europenilor, inclusiv nemţilor, că transformarea din 1989 a debutat prin schimbări democratice în Polonia. Fără evenimentele din Polonia, nu ar fi avut loc nici dărâmarea zidului Berlinului, nici reunificarea germană. Dar trebuie să ne obişnuim cu faptul că această cădere a zidului, în seara de 9 noiembrie 1989, este şi va rămâne principalul simbol al prăbuşirii comunismului. Pentru numeroşi polonezi, e neplăcut, exasperant, ba chiar inacceptabil, dar este tristul adevăr, şi este de datoria noastră naţională să prezentăm cu răbdare Europei "memoria narativă" în versiune poloneză.
Motivele pentru care Berlinul, şi nu Varşovia, a devenit simbolul prăbuşirii sistemului comunist real-versiunea sovietică, sunt diferite. Noua Germanie, de după "războiul rece" a făcut cu siguranţă multe pentru a perpetua imaginea unei reunificări rezultând din revoluţia pacifică şi democratică în RDG. Rolul central al căderii zidului Berlinului în toamna popoarelor a fost pecetluit de felul în care a fost tratat în media, ca moment unic, imortalizat de imagini fotografice şi televizate. Fotografiile spărgătorilor zidului şi desfiinţarea sa reprezintă cel mai bine, într-adevăr, triumful libertăţii decât fotografiile alegerilor din 4 iunie [primul scrutin semi-liber din Polonia, câştigat de opoziţie]. Totuşi, motivul principal al acestui tratament "special" al căderii zidului Berlinului în memoria istorică universală vine din importanţa divizării Germaniei în politica mondială după înfrângerea celui de-al treilea Reich.
Căderea zidului a început în Polonia
Stiu că asta poate să ne displacă, dar abia după întorsătura din Germania şi stabilirea de Helmut Kohl, la sfârşitul lui noiembrie 1989, a planului său de reunificare germană in zece puncte, propus fără consultări prealabile cu Moscova, Parisul şi Londra, şi nici cu propriul său ministrul al Afacerilor Externe, dar cu aprobarea Washington-ului, a devenit evident că schimbările în Europa centrală şi de Est deveniseră ireversibile.
Noi, polonezii, avem motivele noastre pentru a continua să ne apărăm povestea
priorităţii insurecţiei poloneze asupra celei germane. Salvarea acestei poveşti este un angajament pentru guvernele şi preşedinţii care s-au succedat, ca şi pentru generaţiile viitoare. Oricum, în ziua aniversării căderii zidului Berlinului, ar trebui să simţim cu toţii o atmosferă de sărbătoare. Până la urmă, reunificarea Germaniei a început în Polonia, fapt de care îşi amintesc elitele germane datorită ofensivei noastre istorico-politice, şi prăbuşirea zidului Berlinului ne-a retras definitiv de pe orbita Moscovei. Intr-adevăr, căderea zidului a început în Polonia.
