Alegeți o limbă
Sâmbătă, ora 22.30, începe serata. Taxiul se opreşte, uşa din faţă se deschide. La Berlin te urci în faţă, pe locul pasagerului. Soferul se numeşte Anthony Appiah, are 47 de ani, e născut în Ghana. Trăieşte la Berlin de 20 de ani. "Am ajuns în Berlinul de Vest pentru a studia economia. Am găsit greu o slujbă la început, aşa că m-am făcut şofer de taxi. Astăzi mă simt ca acasă, sunt berlinez" explică el în timp ce maşina sa traversează repede Torstrasse, o veche stradă din Est astăzi blindată de galerii de artă de tot felul.
Schönhauser Allee în faţa White Trash, unul dintre locurile cele mai agomerate ale oraşului. Mai multe straturi ale Berlinului se suprapun aici : la Paris sau la Londra, am fi luat totul de la zero. "Bine aţi venit la Berlin !", ne lansează, hilar, patronul locurilor, Walter " Wally " Ports. "Acest oraş, este ultimul loc pentru a petrece în Europa. In fiecare sâmbătă, văd oameni care aterizează de peste tot, unii nici nu îşi mai iau hotel, îşi petrec noaptea în baruri sau în cluburile din oraş şi se întorc la ei acasă fără să fi dormit" se amuză Wally. Berlinul a dat un nume acestor turişti express : "easyjeters" de la numele companiei aeriene care organizează trecerea spre acest vis european al nopţii.
Orice dar nu bobo
Duminică, în miezul zilei. Viaţa este în relanti. In cartierul foarte verde Treptow, lângă Arena, o imensă sală de concert, are loc un târg cu circuit permanent. Aici găseşti de toate : panouri de preţ pentru fast-food, telecomenzi de toate vârstele, haine de piele, material electromenajer, cizme de cauciuc, un număr din revista Max din 1992, având în copertă un disc, 99 Lüftballons, de Nena, o curtezană.
Preţurile sunt derizorii şi totuşi se negociază. Atmosfera se poate defini oricum, mai puţin scumpă : mulţi oameni trăiesc în Berlin cu un buget limitat. Oraşul este unul dintre cele mai sărace din Germania, nivelul şomajului atinge 17% şi a cochetat cu 20% în perioadă de criză. La Berlin nu există cartier financiar, nici sedii de multinaţionale. Doar puterea politică s-a instalat în oraş după reunificare.
"Niciuna din marile întreprinderi germane nu are sediul la Berlin, care nu este un oraş industrial. Dar berlinezii au moştenit din Est spiritul descurcăreţ care îi ajută să mergă mai departe", explică Yannick Pasquet, jurnalist pentru Agence France Presse, instalat de zece ani la Berlin şi autor al unei opere recente despre Germania de după reunificare, Zidul în spirite.
Schimb de bune procedeuri
In 20 de ani, şi după ce a suportat insultele secolului trecut, Berlin s-a transformat în capitală rezonabilă a secolului viitor. Departe de ostentaţia Londrei, a New York-ului sau a Parisului, capitala germană se străduieşte din anii 1980 să fie un oraş de talie omenească. Berlinul face parte din plăcerile care nu costă nimic, care nu aduc nimic, în afară de plăcerea de a se aduna. Inseamnă de asemenea schimbul de bunuri. DJ care pun muzică în anumite baruri, sau artiştii care le decorează, nu sunt, deseori plătiţi ; în schimb beau gratis în barurile în care lucrează.
Florian Püehs, 23 de ani, cântăreţ al grupului Herpes, începe să aibă mici succese la Berlin. Face aceeaşi constatare : "Berlinul este singurul oraş din Germania care îmi va permite să trăiesc corect din muzica mea. Astăzi, tinerii muzicieni nu mai trăiesc la Berlin pentru că David Bowie şi Lou Red au locuit aici. Vin pentru că sunt ieftine chiriile, pentru că se găsesc locuri ieftine unde să repete. Este valabil şi pentru pictori, pentru scriitori, este un oraş propice artei. Am trăit la Paris câteva luni : imposibil să rămâi, viaţa e prea scumpă. Dar şi Berlinul este un oraş periculos. Cunosc multe persoane care s-au instalat în acest loc pentru a crea şi care, până la urmă nu au ajuns nicăieri. Berlinul este un oraş care permite să se trăiască fără obiectiv, situaţie cu două tăişuri. Este un oraş de unde trebuie să ştii şi să pleci".
In cartierul industrial Tempelhof, proiectul Palomar 5 s-a instalat în localul unei foste uzine de bere. [Palomar 5](http://www.palomar5. org), înseamnă 30 de tineri veniţi din lumea întregă şi recrutaţi prin Twitter, Facebook şi Skype care s-au întâlnit la Berlin pentru a inventa lumea muncii de mâine. Mai multe naţionalităţi participă la proiect (francezi, indieni, britanici,americani, ruşi...) ; mai multe profile de asemenea : scriitori, jurnalişti, hackeri, profesori, cineaşti, publicişti...
Kibboutz 3.0
Matthias Holzmann, 23 de ani, este unul din instigatorii proiectului. Cu cinci colegi, toţi de vârsta lui, Holzmann a convins Deutsche Telekom să finanţeze proiectul lor nebun timp de şase săptămâni. Regrupaţi în acest vast local, trăiesc în comunitate, cu laptop-ul sub braţ şi încearcă să inventeze modalităţi de a munci în secolul XXI. Toţi dorm în miniboxe individuale şi evoluează într-un spaţiu de 600 de mp demn de un film de Stanley Kubrick.
Palomar 5, este colectivul la modă la Berlin. Mici genii venite din lumea întreagă plonjează în relaţiile de muncă ale viitorului într-un spaţiu pe care doar capitala germană poate să îl ofere. "Incă nu ştim care va fi rezultatul nici cum va fi el utilizat. Berlinul este unul din rarele oraşe ale lumii care permite acest gen de experienţă" spune Matthias, "oferă spaţiu, acceptă diferitele stări de spirit, favorizează întâlnirile şi mulţimea".
