Probabil că 1 ianuarie 2002 este una dintre puținele zile de care orice european adult își poate aduce aminte. A fost ziua când pentru prima oară un pahar de vin fiert pe pista din Garmisch a ajuns să coste un euro în loc de două mărci; iar în orașe abia găseai un ATM în fața căruia să nu fie o coadă lungă de oameni. Și toți fugeau de colo colo cu punguțe de celofan umplute cu proaspetele monede euro. În plus, erau admirate primele capete străine de pe monede – aici Mozart, acolo regele Belgiei, și cum îl chema pe spaniolul ăsta? 307 milioane de europeni aveau o nouă monedă.

Asta se întâmpla acum fix zece ani. Deci acum, La mulți ani, dragă Euro, să sărbătorim și să sară dopurile de șampanie. Dar acum se vede clar că pregătirile pentru marea sărbătoare trenează în mod ciudat. Banca Centrală Europeană (BCE), cea mai înaltă instituție monetară a Europei, plănuiește o zi a porților deschise în trimestrul doi al anului 2012, un Eurocross pentru elevi de pe 1 ianuarie până pe 31 martie. O monedă comemorativă și filmulețe au fost postate pe site-ul internet al BCE. Documentarele conțin informații despre securizarea bancnotelor împotriva falsificării și producția de monede.

În comparație cu asta până și "Gruene Woche", cel mai mare târg internațional pentru industria alimentară, agricultură și horticultură din Europa, ținut anual în Berlin, pare o orgie. Banca centrală germană face un pas mai departe și se limitează la un pachet de informare, care poate fi consultat deja de la începutul lunii decembrie pe site-ul său. Se numește „Bilanț – 10 ani de monedă euro”, ceea ce este clar și precis. Și nu este deloc festiv. „Avem alte griji”. „Dacă ar exista ceva de sărbătorit, nimeni nu ar scăpa această ocazie”, spune Wolfgang Gerke, expert în finanțe publice. „Numai că nu există nimic de sărbătorit: nimeni nu vrea să enerveze opinia publică cu vreun fel de europetrecere”. Și asta în condițiile în care nu numai în politică este valabil dictonul „Cu cât mai rară este ocazia, cu atât mai mare este petrecerea”. Se poate ca situația eurozonei să fie mult mai rea decât ne închipuim noi deja?

În circumstanțele actuale, la Comisia Europeană nu sunt plănuite evenimente sau festivități. Nici în cancelaria federală germană nu se gândește nimeni la o europetrecere, iar Ministerul Economiei nici nu răspunde la această întrebare. În filmele aniversare ale BCE abia dacă vine vorba despre criza euro. Totuși banca avertizează în legătură cu expirarea completă a perioadei în care fostele monede naționale mai pot fi schimbate cu euro. Începând cu 1 martie 2012, de exemplu, Bank of Greece nu mai schimbă drahme în euro. Fosta monedă a Greciei își pierde orice valoare.

* Acest text a fost publicat inițial în Courrier international.