La începutul acestui nou an, Danemarca preia ştafeta preşedinţiei Uniunii Europene. Mica ţară, cu noul ei guvern, îşi va aduce contribuţia la conducerea comunităţii în momentul traversării uneia dintre cele mai grave crize pe care le-a cunoscut vreodată. De aceea trebuie să ne bucurăm cu atât mai mult de acest fapt aproape incredibil: după secole de războaie şi conflicte, Europa a găsit acum o cale de cooperare care face posibil ca Danemarca să o prezideze încă odată.

Acest lucru demonstrează cât de paşnică, cooperantă şi generoasă a devenit Europa, la ceva mai mult de numai o jumătate de secol de cel mai recent război civil care a distrus partea noastră de lume. Trăim într-o nouă Europă, iar Danemarca are ocazia deosebită de a influenţa şi de a apăra această Europă în următoarele şase luni.

Preşedinţia trebuie să demonstreze faptul că cele 27 de ţări pot şi trebuie întotdeauna să ajungă la un accord referitor la multe subiecte de natură practică şi politică, în ciuda unei crize enorme. Dar trebuie de asemenea să muncim din greu pentru ca miezul cooperării europene să nu fie redus la soluţii practice pe termen scurt. Ultimele luni au demonstrate că cele 17 ţări ale zonei euro au început să rezolve criza fundamentală a datoriei suverane şi a monedei comune într-un cadru care se situează în mod îngrijorător departe de inima cooperării europene.

Există un risc serios de scindare, risc ce a fost agravat de respingerea de către Marea Britanie a uniunii de stabilitate bugetară. De acum încolo, UE este împărţită în trei: cele 17 ţări ale zonei euro, plus nouă (printre care şi Danemarca) ce plănuiesc să adereze la pact, şi deci Marea Britanie, care este în conflict cu celelalte ţări.

Un criteriu de succes determinant al preşedinţiei consistă în a se asigura că UE nu se prăbuşeşte şi mai mult, ci dimpotrivă, negocierile referitoare la marile probleme centrale ale cadrului comun sunt menţinute.

Danemarca are experienţă în privinţa preşedinţiei Europei [Copenhaga îşi asumă acest rol pentru a şaptea oară]. Trista noastra lipsă de aderare la euro ne poate da posibilităţi deosebite în calitate de mediator. Miza comunităţii europene este mai mare decât cea a economiei şi a monedei: este vorba despre pace, libertate şi valori europene. În următoarele luni, Danemarca are o ocazie deosebită să vorbească despre aceste lucruri. Să profităm de această oportunitate.