Alegeți o limbă
La Bruxelles, sunt numiţi "gazpromişti". Un grup de oameni care, din diferite motive, se asigură că interesele uriaşului monopolist rus al gazului Gazprom sunt bine protejate pe lângă Uniunea Europeană. Acest lobby distins este compus din lideri europeni, foşti, precum ex-cancelarul german Gerhard Schröder, cât şi actuali, precum şeful guvernului italien Silvio Berlusconi, conducători de ţări ale UE legate de Gazprom prin importante contracte. Dar şi din oameni importanţi ai UE cum ar fi comisarul pentru energie Andris Piebalgs, şi influenţii şefi ai marilor companii energetice naţionale italiene, germane, olandeze sau franceze. Toate fac deja afaceri fructuoase cu ruşii, sau speră să facă.
Influenţa "gazpromiştilor" asupra politicii europene se întinde totuşi peste domenii care nu au aparent nimic de-a face cu gazul. Este cazul planului de măsuri asupra climatului. Elaborat de Bruxelles, acest set de propuneri ambiţioase menite a face din Europa un lider mondial în protecţia climei şi contra emisiilor de CO2, este o binefacere pentru "gazpromişti". Din gama de tehnologii susceptibile să înlocuiască energia provenită din cărbune, soluţia gazului natural pare a fi azi cea mai ieftină şi mai uşor de folosit. De aceea nu este surprinzător faptul că ţări ca Polonia, care negociază în acelaşi timp termenii pachetului climatic european şi contracte pe termen lung pentru gazul rus, au o problemă serioasă. Înainte ca UE să determine punerea în aplicare aplanurilor sale de reducere a emisiilor de CO2, acestea nu pot, într-adevăr, anticipa cererea lor de gaz pentru următorii ani. Situate între ciocan şi nicovală, ele încearcă să se strecoare între presiunea Uniunii, îndemnând la o modernizare a sistemului lor energetic complet învechit, şi insistenţa Gazpromului, al cărui combustibil emite aproximativ 40% mai puţin CO2 decât cărbunele şi pentru care nu există nici o altă alternativă pe termen scurt.
Polonia între ciocan şi nicovală
Putem presupune că sunt la fel de ambiţioase proiectele de diversificare ale aprovizionărilor cu gaz ale Europei care ar asigura ţărilor Uniunii, inclusiv Poloniei, acces la sursele din Norvegia, Asia Centrală sau Qatar. Dar această Europă, care este gata să lupte împotriva încălzirii globale în detrimentul ţărilor mai sărace din UE, nu este deosebit de grăbită să-şi diversifice sursele de aprovizionare cu gaz.
Proiectul pilot al UE pentru diversificare, conducta Nabucco (care va conecta Marea Mediterană cu Marea Caspică fără să treacă prin Rusia) are din ce în ce mai puţine şanse de succes împotriva concurentului, proiectul rus de gazoduct South Stream.
În colţul nostru de Europa, "gazpromiştii" propun noi definiţii ale diversificării. Pentru Andris Piebalgs, un mijloc de a diversifica piaţa europeană de gaz este proiectul ruso-german Nord Stream, al cărui obiectiv principal este de fapt de a creşte dependenţa energetică a Europei faţă de Rusia. Comisarul leton are desigur motivele sale de a promova Nord Stream, care suscită în schimb opoziţia estonienilor şi polonezilor. Întrucât în Letonia, în plină criză economică, Gazprom vrea să construiască, pentru mai mult de un miliard de euro, depozitele de stocare a gazului provenit din Nord Stream. Proiectul a primit recent sprijinul danezilor, care nu numai că şi-au retras obiecţiile legate de mediu, contra gazoductului, dar chiar au achiziţionat două miliarde de metri cubi de gaz rusesc prin Nord Stream. Finlandezii, care iniţial se opuneau proiectului, se arată astăzi foarte favorabili. Trebuie spus că Kremlinul i-a împins bine să aprobe proiectul prin aplicarea unei bariere vamale asupra importurilor de lemn finlandez.
Tratatul de la Lisabona este favorabil Gazprom
Dispoziţiile tratatului de la Lisabona sunt de asemenea favorabile "gazpromiştilor". Ratificarea tratatului a confirmat o schimbare în statutul Băncii Europene de Investiţii (BEI), partener necesar în construcţia Nord Stream-ului pentru Gazprom, care a suferit recent de o lipsă cronică de lichidităţi. Înainte de intrarea în vigoare a tratatului, BEI avea nevoie de acordul tuturor membrilor UE pentru a finanţa această investiţie. Acum, este suficient acordul a optsprezece ţări deţinând 68% din capitalul Băncii pentru a lua această decizie. În momentul de faţă, ţările direct implicate în Nord Stream, anume Germania, Franţa, Italia, Olanda şi Danemarca, deţin 55% din capital, iar restul de 13% nu ar trebui să fie foarte greu de găsit pentru "gazpromişti".
UE-RUSIA
În năvodul Gazprom
Va trece mult timp înainte ca Uniunea Europeană să adopte o politică de securitate energetică comună,observă cu resemnare săptămânalul varşovian Wprost. Perspectivele sunt blocate de Rusia, care aplică cu îndemânare principiul "divide et impera" şi împinge Europa să fie din ce în ce mai dependentă de sursele ei de energie; contractul pe termen lung pentru aprovizionarea cu gaz semnat cu Polonia poate servi ca un ultim exemplu al acestei filozofii. Potrivit experţilor ruşi, afacerea nu este profitabilă pentru Varşovia, şi poate conduce potentatul de gaze polonez PGNiG la faliment. Deoarece discuţiile cu Gazprom-ul rus de multe ori se aseamănă cu negocierile sub ameninţare cu arma, multe ţări au ales o opţiune mai sigură: în loc de a deveni dependente de ruşi, este o idee mai bună de a forma o companie cu ei pentru a face alte persoane dependente, observă săptămânalul. Abordarea a fost testată de ţările scandinave, care au consimţit recent la construirea conductei de gaz Nord Stream, şi poate fi văzută în perspectivele din ce în ce mai slabe ale proiectului UE-SUA, Nabucco.
