Alegeți o limbă
În urmă cu o zi, Ana Perez, esteticiană în micul oraş Salvaterra de Miño, în Galicia, [comunitate autonomă ] în nord-vestul Spaniei, a avut în salonul ei o clientă cu buzunarele pline de pesetas. "Ea avea vreo 30 000 - echivalentul a 180 de euro - şi a cheltuit aici 20 000 aici pentru a cumpăra trei parfumuri, unul pentru ea, două cadou", se bucură tânăra.
În această marţi, 27 decembrie, ziua este încă liniştită, dar de când a început această curioasă operaţiune "peseta", din 1 octombrie 2011, permiţând cumpărarea a aproape orice în Salvaterra în fosta monedă spaniolă, dna Perez vede venind clienţi de peste tot. Chiar şi colecţionarii o caută. Oare nu are ea cumva vreo bancnotă spaniolă din 1949?
Pesetas din nou, o idee de afaceri pe timp de criză
Ca Dna Perez, opticiana Sandra Ameijeira Rivas, vânzătoarea de aparatură electrocasnică Fina Rodriguez, sau Montse Ledo, fosta coafeză devenită co-manager a unui bar-restaurant, cei cincizeci de comercianţi din Salvaterra care participă la evenimentul organizat de asociaţia Unes sunt încântaţi.
Operaţiunea "peseta" a adus înapoi puţină strălucire în Salvaterra de Miño. Satul, cocoţat în ceţurile Galiciei, pe malurile râului Miño, suferă de pe urma concurenţei magazinelor din frumuşelul oraş portughez Monção, la abia câteva sute de metri distanţă. Trebuie doar traversat un pod pentru a merge la supermarketul Continente, în Portugalia.
Pentru Dna Perez, al cărui logodnic este la şomaj de un an de zile, operaţiunea care i-a permis să strângă 300 000 de pesetas este o adevărată scăpare. Salonul ei, deschis în iunie 2008, abia îi permite să trăiască. Fostă esteticiană salariată în Vigo, oraşul mare din regiune aflat la aproximativ douăzeci de kilometri, ea dorea să devină propriul ei patron, şi Salvaterra de Miño era locul ideal pentru a se instala, credea ea.
Orăşelul era în plină creştere. Se vorbea despre un proiect gigantic de "pentagon industrial", care ar fi atras întreprinderi cum ar fi Mitsubishi, PSA Peugeot Citroën, pentru a uşura traficul în Vigo. Clădirile începuseră deja să se ridice pentru a găzdui miile de angajaţi potenţiali. Primarul, Arturo Grandal Vaqueiro, în post de treizeci de ani, credea chiar că îşi va realiza în sfârşit visele sale de măreţie...
Dar la sfârşitul anului 2008, Anna şi-a dat seama că lucrurile nu vor merge atât de bine. Nu atât de repede. Criza a început să roadă Spania. Astăzi, Pentagonul nu este decât o machetă de arhitect expusă în primărie. Construcţia a cinci clădiri a rămas neterminată. Totul este paralizat.
Datorită "pesetei", satul a devenit, cel puţin pentru un timp, centrul atenţiei jurnaliştilor. "Succesul a depăşit orice aşteptare", a spus Pablo Pino, preşedintele asociaţiei de comercianţi Unes. Operaţiunea, care nu trebuia să dureze decât o lună, a fost prelungită de două ori, iar acum se vorbeşte de a o mai prelungi o dată până în 31 ianuarie.
Nostalgia nu-şi are locul în vremuri de criză
Pesetas, în monede sau bancnote, cu condiţia să fi fost tipăriţi după 1940, pot fi schimbate pe o cafea, un parfum, un televizor... cu aceeaşi rată de schimb care era aplicată în 2002, adică 1 euro pentru 166.386 pesetas. Comercianţii dispun de un program care le permite să recalculeze imediat preţurile şi să dea restul în euro.
În ziua de astăzi, Salvaterra a strâns aproximativ 1 milion de pesetas. Şi această sumă este, explică profesioniştii, un "chilipir". Clienţii nu sunt cei obişnuiţi: ei vin din Vigo şi chiar şi de mai departe ca să-şi schimbe monezile şi bancnotele rătăcite prin casele de la ţară, lăzi sau puşculiţele bunicilor. Unii le păstrau ca amintire, dar în vremuri de criză, nostalgia nu-şi mai are locul, explică Dl Pino. Dna Ameijeira Rivas, opticiana, este cea care a avut această idee, amintindu-şi că Banca Spaniei a calculat că mai erau peste 1.7 miliarde de pesetas în circulaţie.
Iar în ţară, este posibil să-ţi schimbi încă vechile monezi sau bancnote fără limită de timp. Dar spaniolii adeseori nu ştiu acest lucru sau ezită să facă mai mulţi kilometri pentru a schimba "blonda", cum este poreclită peseta, în euro.
Pe fundal de criză a uniunii monetare, când lumea se teme din ce în ce mai mult de renunţarea la euro, iniţiativa lui Salvaterra are totuşi o înfăţişare stranie. În timp ce aproape 70% dintre spanioli consideră că moneda euro nu le-a îmbunătăţit cu nimic sau foarte puţin vieţile, potrivit unui sondaj al Real Instituto Elcano, citat de El Pais, oferta nu scoate oare în evidenţă creşterea puternică a preţurilor care a însoţit euro, fără ca salariile să fi urmat?
Dna Ameijeira Rivas, ca şi ceilalţi comercianţi din Unes, resping orice intenţie ascunsă: "Am dorit să dăm un impuls vânzărilor, nu să sugerăm că întoarcerea la peseta ar fi ceva bun sau uşor". Şi chiar dacă lună după lună operaţiunea se întinde în durată, nimeni nu-şi imaginează că va dura pentru totdeauna. "Noi nu repunem în circulaţie pesetas, ci le înapoiem Băncii Spaniei", precizează Pino.
