Totul a început când vameşii belgieni au examinat actele de transport pentru câteva zeci de tiruri care străbăteau Europa, urmând trasee ciudate, triunghiulare. Camioanele, fiecare transportând 22 de tone de zahăr lichid, parcurgeau opt ţări, adică un traseu de 2500 mile (4000 km), de la o rafinărie de zahăr belgiană până în Croaţia şi înapoi – în loc de a alege calea directa, adică o rută de 900 mile(1440 km). De-a lungul acestui traseu, camioanele făceau o scurtă oprire la Kaliningrad, punct de control sumbru dar foarte activ aflat la frontiera rusească a Mării Baltice.

Dintr-o dată, triunghiul zahărului a capătat un sens pentru vameşi. În actele companiei, Rusia – şi nu Croaţia – era menţionată drept destinatara transportului. Oprirea rusă însemna că aceste transporturi de zahăr beneficiau de importante plăţi speciale, cunoscute drept rabaturi de export, din partea programului de subvenţii al Uniunii Europene – PAC. Aproximativ 200 de transporturi au fost făcute pe această rută în decursul ultimilor trei ani, spun anchetatorii, antrenând pentru producătorul de zahăr belgian Beneo-Orafti câştiguri de 3 milarde euro din restituiri. În primăvara acestui an, zeci de anchetatori belgieni şi europeni au controlat birourile acestei companii, blocând jumătate din refinanţări şi iniţiind o investigaţie care ar putea-o costa restul de 1,5 milioane euro sau poate chiar mai mult.

Borcanul cu prăjituri aşteaptă să fie furat

În incoerentul program de subvenţii europene – care constă în acordarea generoasă de subvenţii agricole a căror valoare depăşesc 50 miliarde de euro – nici o materie primă nu este mai susceptibilă de fraudă, înşelăciune şi încălcarea regulilor, spun experţii, decât atât de uzualul zahăr casnic. Într-o industrie valorând 7 miliarde euro, UE a cheltuit anul trecut 475 milioane euro în subvenţii pentru preţul zahărului. Apoi, a mai cheltuit alte 1,3 miliarde euro în ajutoare pentru restructurarea atât de generosului sistem al acordării subvenţiilor, lucru care a făcut ca până ca şi friguroasa Finlandă să înceapă să producă mai mult zahăr.

Cu atât de mulţi bani în joc, criticii şi câţiva specialişti spun că sistemul de subvenţii este ca un borcan cu prăjituri care aşteaptă să fie furat. Divizia de luptă anti-fraudă europeană, numită OLA, a raportat că între 2005 şi 2008, subvenţii în valoare de 67 de miliarde euro acordate industriei zaharului, au fost afectate de iregularităţi şi fraude. Mai multe ţări au fost penalizate cu mai multe milioane de euro pe parcursul ultimilor ani, ca urmare a efectuării unor inspecţii surpriză în industria zaharului. În 2008, OLAF a urmărit 34 de cazuri de fraude cu zahăr, implicând 4,4 mil euro, o cifră descrisă ca fiind doar cireaşa de pe tort, deoarece foarte multe maşinaţiuni sunt încă nedescoperite.

Criticii avertizează de multă vreme că sistemul de subvenţii europene distorsionează piaţa şi competiţia şi determină creşterea preţurilor. Acest lucru este valabil în mod special pentru zahăr care, în Europa, în ultimele două decenii, s-a tranzacţionat la rate duble faţă de nivelul pieţei mondiale. Preţurile zahărului european pe cap de locuitor sunt mai mari decât în oricare altă regiune a globului, iar anchetatorii spun că frauda şi regulile defectoase contribuie în măsură semnificativă la creşterea costurilor acestuia, pe lângă milioanele pierdute din veniturile necolectate şi din plata unor subvenţii nejustificate.

Puţin ceai în zahărul vostru?

Companiile de zahăr susţin că activităţiile lor sunt interpretate greşit deoarece ele sunt guvernate de sistemul bizantin al Uniunii Europene, care invită la confuzie. "Este foarte complicat" şi dificil de înţeles pentru toata lumea, a spus Dominik Risser, purtătorul de cuvânt al Grupului Sudzucker, o companie germană, gigantul industriei zaharului în Europa şi posesoarea a 40 de fabrici din zece ţări, incluzând Beneo – Orafti. Sudzucker, care a primit în acest an subvenţii de aproximativ 448 milioane pentru toate filialele sale, refuză să facă comentarii aspra anchetei Beneo – Orafti.

Europa recunoaşte problemele din industria zahărului şi a iniţiat reforme cu intenţia de a reduce subvenţiile acordate industriei zahărului şi a fraudelor care le însoţesc. Poate că una dintre cele mai frecvente formule utilizate în funcţionarea acestei industrii, este aceea de a amesteca zahărul din trestie de zahăr din străinătate, ieftin, cu cel din sfecla europeană, care are costuri de producţie joase şi volume crescute. Companiile care practică des acest lucru, declară în mod fals ţara de provenienţă a zahărului, lucru care este ilegal. Schemele de amestecare se extind la hibrizi exotici – zahăr amestecat cu reziduri de ceai şi cacao. Făcând asta, exportatorii pot declara că produsele lor sunt alimente procesate şi astfel plătesc taxe vamale mici sau chiar le evită cu totul.