Alegeți o limbă
Căutaţi femeia, căutaţi-o cu adevărat! În Lumea Veche trăiesc mai mult de 250 de milioane de femei; dacă reprezintă 52,6% din populaţie, nici una dintre ele, sau aproape niciuna, nu nutreşte ambiţia unui post în vârful Uniunii Europene. Responsabilitatea este grea, atât de grea încât următoarea Comisie Europeană, condusă din nou de José Manuel Barroso, riscă să nu fie acceptată de Parlament, deoarece are prea mulţi bărbaţi. În prezent, sunt doar opt femei într-un executiv de 27 de membri. În cel care va începe în ianuarie - printre cele douăzeci de nume care au fost avansate până acum de capitale - nu sunt decât trei. Prea puţine, spun deputaţii europeni de la Strasbourg, care se declară pregătiţi, în numele parităţii, să declanşeze o criză instituţională.
Parlamentul nu şi-a spus ultimul cuvânt
"Cei care încă nu au propus nici un nume sunt practic forţaţi să numească femei pentru a potoli spiritele", asigura recent un diplomat. Barroso, care ştie prea bine aceasta, este foarte îngrijorat. O reducere a numărului de femei i-ar putea fi fatală atunci când comisarii săi vor cere acceptarea Parlamentului. Acesta aşteaptă deja propunerea cu nerăbdare. Barroso şi-a văzut atribuţiile sale consolidate de Tratatul de la Lisabona, dar votul asupra Comisiei s-ar putea întoarce împotriva lui. Cu cinci ani în urmă, parlamentarii l-au demis pe italianul Rocco Buttiglione pentru remarcile sale contra homosexualilor. În decembrie şi ianuarie, când vor avea loc la Bruxelles audierile candidaţilor comisari, s-ar putea întâmpla din nou.
Cazul se complică cu numirea a două noi figuri prevăzute de Tratatul de la Lisabona, preşedintele Consiliului şi Înaltul Reprezentant pentru politica externă. Cu două zile înainte de summit-ul la care se va discuta problema poziţiilor cheie, liderii nu ştiu ce să facă. Între zece şi douăzeci de nume au fost propuse. Pentru preşedinţie, nu sunt decât două femei: letona Vaira Vīķe-Freiberga şi irlandeza Mary Robinson.
Un cub Rubik al nominalizărilor
Pentru Înaltul Reprezentant, numele sunt şi mai neclare. Se vorbeşte despre comisarul pentru comerţ la sfârşit de mandat, englezoaica Catherine Ashton şi de franţuzoaica Elisabeth Guigou, o fostă colaboratoare apropiată de Mitterrand. Soluţia trebuie să satisfacă dreapta şi stânga, Nordul şi Sudul, ţările mici şi mari, bărbaţi şi femei. Nu este o coincidenţă faptul că săptămâna trecută, Barroso a ajuns în sala de presă cu un cub Rubik cu 12 stele. "Eu nu pot alege un candidat numai pentru că este femeie, şi nu pot refuza pe cineva, sub pretextul că este bărbat", a declarat el cu această ocazie. Diplomaţii care operează în spatele scenei sunt legaţi de mâini şi de picioare. Chiar dacă îşi compară ideile, ei ştiu că decizia va veni de sus.
Pe 16 noiembrie, trei lideri ai Uniunii au lansat un apel "roz" : "A venit timpul să trecem de la cuvinte la fapte şi să numim femei în poziţii cheie", au spus Neelie Kroes, Comisarul pentru concurenţă, Margot Wallström, vice-preşedinte al Comisiei, şi Diana Wallis, vice-preşedinte al Parlamentului. "Avem impresia crescătoare - spune trio-ul - că Parlamentul european ar putea respinge executivul în întregime, dacă nu sunt mai multe femei". Faptul este că Europa nu poate, în secolul douăzeci şi unu, să excludă aproape 53% din talentele sale. Decizia revine celor douăzeci şi şapte de lideri ai Consiliului, printre care se numără doar o femeie.
