Asaltul lansat de către Berlin şi Paris contra secretului bancar obligă această ţară la o nouă schimbare. Fapt ce alimentează interogaţiile luxemburghezilor chemaţi să voteze în 7 iunie atât pentru europene cât şi pentru legislative.

Criza este o provocare a certitudinilor iar cei 320 000 de luxemburghezi nu pot evita repunerea în discuţie a acestei probleme. Marele Ducat al Luxemburgului, prejudiciat de o industrie financiară care asigură jumătate din PNB şi zguduit de mofturile venite din partea puternicilor săi vecini germani şi francezi, se teme că nu îşi mai poate controla destinul. Rezultatele alegerilor legislative care vor avea loc în 7 iunie, în acelaşi timp cu europenele, sunt aproaper sigure. Jean-Claude Juncker, bătrân vulpoi politic, este aproape sigur că va rămâne la putere cu al sau Partid Social – Creştin şi cu aliaţii săi din Partidul Muncitoresc Socialist. Ca de altfel şi prin alte părţi ale Europei, nu se pune problema de a schimba caii în plină furtună.

Să însemne această criză bătaia clopotelor pentru cei care au făcut avere de o întreagă generaţie? Devenit un templu al finanţelor şi secretului bancar, Luxemburgul se expune la o nouă schimbare.

Între vechea fortăreaţă şi turnurile de oţel şi sticlă care mărginesc Valea Pétrusse, un ciclu para a fi pe punctul de a se închide. Frauda financiarului american Bernard Madoff a costat Luxemburgul 1 miliard de euro, iar criza financiară, fără nici o îndoială mult mai mult. Sunt pierderi suportabile privind înspre cele 2 000 de miliarde de euro care fac din acest loc al treilea centru off-shore al planetei. Adevărata ameninţare o reprezintă însă asaltul lansat de către Berlin şi Paris împotriva a ceea ce reprezintă de fapt cheia succesului său: secretul bancar.

Luxemburgul a făcut să prospere mai mult de150 de bănci (în principal străine) şi aproximativ 3 000 fonduri de capital. Luxemburgul dă de lucru la 70 000 de salariaţi şi alimentează un regim social destul de generos. La sediul Asociaţiei luxemburgheze a fondurilor de investiţii, se crede că punerea sa sub analiză nu va însemna neapărat mari schimbări dar că aceasta va deschide marelui ducat unele pieţe care astăzi sunt interzise.

Atacul cel mai virulent a venit din partea Germaniei vecine care, fără îndoială, are cele mai multe motive de a se plânge de evaziunea fiscală. Ministrul Finanţelor, Peer Steinbruck a comparat Luxemburgul cu Ouagadougou. Fără a râde, preşedintele SDP Franz Muntefering, a spus că în alte vremuri, Berlinul ar fi reglat această afacere “prin trimiterea de soldaţi”.

Încolţit puternic, marele ducat strânge rândurile iar parlamentul său este obligat la unanimitate. Republica federală “a dat fără îndoială lui Jean Claude Juncker cel mai bun stimulent electoral” spune politologul Charles Margue. Dar, în acelaşi timp, a făcut ca o mare parte din iluziile marelui ducat să se piardă.