Mică recapitulare : în 1995, negocierile de pace de la Dayton au condus la o formulă care a pus capăt războiului din Bosnia (1992-1995). Totuşi, acest compromis nu a fost suficient pentru a declanşa o evoluţie democratică şi constituţională. Ţara a fost împărţită pe traseul liniilor de fracturi etnice iar comunitatea internaţională nu a creat un mecanism care să permită adaptarea Constituţiei Bosniei întocmită la Dayton la potenţiale noi realităţi. Aceasta nu numai că legitimează divizia Bosniei-Herţegovina în două entităţi: "Republica Srpska", sârbi, şi "Federaţia croato-musulmană". Ea oferă de asemenea naţionaliştilor o latitudine prea mare de a-şi impune veto-ul dacă îşi văd interesele ameninţate. Constituţia actuală împiedică astfel dezvoltarea unei culturi a compromisului, care ar avea totuşi o importanţă vitală pentru următoarele etape ale integrării în UE.

Indoieli asupra strategiei lui Carl Bildt

Toate aceste elemente sunt în contradicţie cu spiritul şi normele (referitoare la drepturile omului) prezente în constituţiile europene. Întrebarea crucială – adică dacă ţara poate sau nu integra UE pe termen lung – a fost totuşi ridicată cu această reformă a Constituţiei. Şi totuşi, felul în care s-au desfăşurat negocierile până acum a pus în evidenţă îndoieli legitime asupra strategiei fostuluiÎnalt Reprezentant pentru Bosnia şi actual Ministru de Externe suedez Carl Bildt, precum şi asupra competenţei Bruxelles-ului în domeniul politicii externe. Aceştia ar fi trebuit să ştie că unii politicieni bosniaci vor respinge orice modificări constituţionale. Milorad Dodik, prim-ministrul Republicii Srpska, a anunţat astfel, chiar înainte de a începe negocierile, că el nu considera necesară noua constituţie.

Dezbaterea din jurul eliberării vizelor arată ceea ce contează pentru Dodik în spatele acestei retorici xenofobe şi naţionaliste. Pentru a primi acordul de la Bruxelles asupra simplificării obţinerii de vize pentru bosniaci, parlamentul federal trebuie întâi să aprobe o lege împotriva corupţiei. Aceasta trebuie de asemenea să fie aprobată de ambele entităţi ce alcătuiesc Bosnia, deci Dodik şi partizanii lui pot bloca legea, chiar dacă majoritatea parlamentarilor federale îi sunt favorabili. Legea anti-corupţie îl deranjează pe Dodik, pentru că el este implicat personal în mai multe scandaluri.

UE şi-a ratat şansa

UE ar fi trebuit să ia toţi aceşti factori în considerare înainte de planificarea altor negocieri. Mai mult, deschiderea unei dezbateri cu privire la Constituţie fără să fi creat o discuţie în cadrul societăţii este o acţiune discutabilă. Bildt nici măcar nu s-a consultat cu Biroul Înaltului Reprezentant (OHR), cea mai importantă instituţie internaţională la locul respectiv, devalorizând în trecere acest element crucial pentru stabilitatea ţării. La sfârşitul acestui proces, de fapt, OHR îşi va pierde orice putere. De altfel, aspectul acestui dosar a îngrijorat adânc poporul bosniac şi pe non-naţionalişti : recent, s-a menţionat chiar, desigur pe un ton puţin isteric, posibilitatea unui nou război.

Eşecul dezbaterii privind Constituţia va face în cele din urmă statul bosniac chiar şi mai neputincios decât este deja. Naţionalişti mafioţi, lideri religioşi controversaţi, politicieni corupţi vor beneficia astfel de şi mai multă libertate de acţiune pentru a continua să manipuleze oamenii lipsiţi de apărare, sărăciţi şi la cheremul lor. UE şi Carl Bildt şi-au irosit, din păcate, şansele.

Singurele speranţe rămase sunt întruchipate de societatea civilă în dezvoltare, Statele Unite şi echipa naţională de fotbal, a cărei calificare pentru Cupa Mondiala ar putea schimba serios multe lucruri.