Degradarea, vineri 13 ianuarie, a notei Franţei de către Standard & Poor's este atât un non-eveniment financiar cât şi un adevărat electroşoc politic. Este un non-eveniment deoarece, pentru marii investitori, adevăratele ţinte ale acestor note, Franţa nu mai făcea parte demult timp dintre ţările cele mai fiabile, printre marile state suverane europene. Preţul plătit de către Paris pentru a împrumuta pe pieţele internaţionale este mult mai ridicat, de mai multe luni, decât cel plătit de Berlin, de exemplu.

Pierderea celor trei A, deja aplicată de către pieţe, nu este în sine o catastrofă economică. În primul rând, dintre cele trei agenţii mondiale de rating, numai una singură, pentru moment, a decis să retrogradeze Franţa în dliga II. Apoi, pierderea notei celei mai bune nu duce neapărat şi imediat la Apocalips. Statele Unite ale Americii şi-au pierdut triplul A în august – şi continuă să se împrumute ieftin. Dar este adevărat că cea mai mare economie din lume beneficiază, cu dolarul, de avantaje pe care Franţa nu le are.

Franţa rămâne, totuşi, o valoare sigură

Decizia Standard & Poor's va avea totuşi consecinţe asupra finanţării în Franţa – statul, braţele sale înarmate şi colectivităţile locale îşi vor plăti mai scump împrumuturile. Conducerea macroeconomică a ţării va fi îngreunată. Franţa avea nota zece, mai are doar nota nouă. Rămâne, totuşi, cum spune şi guvernul, o valoare sigură.

Această decizie, aşteptată deci, este totuşi un adevărat electroşoc politic. Ea sancţionează fără milă politica economică franceză din ultimii ani, în special cea a şefului statului, care îşi făcuse un scop strategic din menţinerea celor trei A. Nicolas Sarkozy nu-şi va fi dat seama decât prea târziu de necesitatea de a reduce deficitele şi de a lupta împotriva îndatorării.

Dar partea cea mai rea se află altundeva: în diviziunea Europei, dezvăluită de deciziile agenţiei Standard & Poor's. Există clar astăzi două Europe în sânul zonei euro. În primul rând, Europa de Nord, cu acele ţări riguroase în conturile lor publice şi cu un adevărat potenţial de creştere. Germania, a cărei notă nu a fost degradată, este nucleul central. De cealaltă parte, Europa de Sud, ale cărei state au mari probleme financiare şi care afişează perspective de creştere foarte modeste. Degradată împreună cu Spania şi Italia, Franţa face acum parte din această a doua Europă.

Parisul va fi deci slăbit în negocierile viitoare pe care le va avea cu Berlin. Agenţiile de rating nu au apreciat agresivitatea lui Nicolas Sarkozy împotriva lor în timpul crizei subprimelor. Acestea poate se răzbună puţin astăzi. Stânga nu are motive să se bucure. Vremurile vor fi grele, foarte grele, pentru cei care, indiferent care dintre ei, vor câştiga pe 6 mai [al doilea tur al alegerilor prezidenţiale]. Moneda euro ar putea fi, în toate acestea, principala victimă.