Alegeți o limbă
Bărbat sau femeie? De dreapta sau de stânga? Personalitate de prim plan sau mai discretă?
În ajunul summit-ului informal al conducătorilor Uniunii Europene la Bruxelles, speculaţiile despre identitatea preşedintelui Consiliului European şi a Înaltului reprezentant pentru Afaceri Externe şi politică de securitate sunt în toi. Şefii de Stat şi de guverne, care trebuie să cadă de acord în timpul unei cine, au în mână "'pâinea şi cuţitul' pentru a distribui posturile cele mai importante ale UE", scrie Jurnalul Naţional, care explică faptul că "telefoanele roşii s-au încălzit pentru a 
găsi un compromis convenabil", între capitalele europene.
Dar la Madrid, El Paísconstată că "în procesul de alegere al preşedintelui UE s-a impus haosul, astfel încât la Bruxelles nimeni nu speră că adevărat ca summit-ul de joi seara să dea rezultate". "Mulţumim ţării care prezidează UE: Suedia", ironizează De Standaard.
Cotidianul belgian estimă că în 9 noiembrie, când conducătorii s-au întâlnit la Berlin, guvernul suedez "a ezitat şi a lăsat să treacă un moment istoric" în care ar fi putut să "pună în loc prima piesă a acestui puzzle".
Apoi, în 16 noiembrie, Carl Bildt, ministrul suedez al Afacerilor Externe, s-a debarasat de această problemă printr-un răspuns convenţional: "Ne mai rămân încă trei zile. În termeni politici, aproape o eternitate". Procedura de selecţie riscă deci să pară "o partidă de Flipper", se teme ziarul.
"UE trebuie să înceteze să funcţioneze ca Uniunea sovietică"
Astăzi, se lamentează un diplomat est-european în The Daily Telegraph, "a tenta să ghiceşti cine va fi preşedintele Consiliului European nu este cu nimic diferit de tentativele efectuate cândva pentru a decoda cine mai era sau nu în disgraţie la Kremlin în anii 70. Este bizar însă pentru mulţi dintre noi ca 20 de ani de la căderea zidului Berlinui, să trebuiască încă să ne amintim de cum se face kremlinologia la Bruxelles". O situaţie pe care cotidianul estonian Postimees o atribuie absenţei unei opinii publice în Europa.
Deocamdată, doar trei postulanţi au făcut efectiv act de candidatură: primul ministru luxemburghez, Jean-Claude Juncker, şi doi baltici, letona Vaira Vike-Freiberga şi preşedintele estonian Toomas Hendrik Ilves.
Cât despre Polonia, ea a cerut în mod oficial, înainte de a se retracta, ca toate candidaturile să fie oficiale şi urmate de audieri. O propunere susţinută de Vaira Vike-Freiberga, care a cerut UE "să înceteze să funcţioneze ca Uniunea sovietică".
Un hazard al obiceiurilor europene?
Faptul că această punere în discuţie a obiceiurilor europene vine de la "trei noi State-membre, care nu au înţeles ce metodă să adopte" nu este un hazard, remarcăDe Volkskrant. "În arena diplomatică acest aspect are tendinţa să genereze mici râsete ironice", adaugă cotidianul olandez, pentru care noile State-membre "nu s-au scăldat o jumătate de secol în apele de la Bruxelles, dar cred încă faptul că Uniunea este o uniune".
Gorile în brum**ă**
Dacă majoritatea candidaţilor preferă "să acţioneze din umbră", este pentru că acel corp electorale care va decide personalităţile care se vor afla în fruntea UE "nu este compus decât din 27 de persoane", decodează Libération.
"Decizia va fi rezultatul unui delicat echilibru geografic, politic şi de paritate bărbat-femeie, calităţile personale ale laureaţilor intervenind doar în ultimul rând (...). Tratativele se derulează deci în secret şi preşedenţia suedeză nu ascunde faptul că sunt extrem de complexe".
Toate acestea pentru un motiv foarte simplu, răspundecotidianul Die Presse. "Nimeni nu poate pierde faţa". "Nimic nu ar fi mai penibil pentru aceste animale alfa decât să fie considerate drept candidaţi potenţiali şi a sfârşi prin a pierde", analizează 
cotidianul vienez care compară politicienii europeni cu "gorilele în ceaţă".
Din nefericire, regretăcotidianul Libération într-un editorial, conducătorii reuniţi la Bruxelles sunt gata să "numească ectoplasme" în fruntea UE deoarece se tem ca aceste două funcţii să nu capete prea multă importanţă. "Este ca şi cum ai face ca roata istoriei să se învârtă invers pe o planetă din ce în ce mai interdependentă", denunţă cotidianul.
"Alegerea unui preşedinte al Europei şi al ministrului de Afaceri Externe ar fi trebuit să fie un pas spre integrare", însă Europa care pare să se pună în loc este foarte interguvernamentală şi merge în contrasensul, paradoxal, al logicii dorite de către Tratatul de la Lisabona.
