Trenul scrâşneşte trecând prin tunel şi se opreşte într-o staţie de metrou decorată cu faianţă din 1896. Linia 1 din Budapesta este cea mai veche linie de metrou din lume, după cea a metroului din Londra. La suprafaţă, unde se ajunge urcând numai câteva trepte, un bărbat este aşezat într-o cameră goală a uneia dintre aceste vile tipice ale secolului al XlX-lea. Numele lui este Péter Kónya şi are 42 de ani. De câteva luni, numele lui stârneşte în Ungaria un respect şi o speranţă crescânde. Toată lumea este conştientă de faptul că ţara este pe marginea prăpastiei. După mai mulţi ani de trai pe credit, de lipsă de reforme şi după un an şi jumătate de guvernare autoritară a lui Viktor Orbán, Ungaria este în pericol de faliment şi de haos politic.

Personajul lui Kónya nu pare totuşi a se potrivi cu acest cartier al vechii burghezii maghiare. El este liderul unei mişcări noi, Solidaritatea, care reprezintă interesele populaţiei sărăcite. "Sindicatele ne-au împrumutat acest spaţiu", explică interpretul şi colaboratorul său János Boris (68 de ani). "Noi nu avem nimic, în afară de energia noastră şi de entuziasmul pentru cauză".

Sub acţiunea lor, "cauza" a crescut cu o viteză impresionantă. La începutul lunii ianuarie, ei au organizat cea mai mare manifestaţie care a avut loc vreodată la Budapesta, din 1989 încoace. Potrivit unor estimări prudente, ar fi reunit cel puţin 50 000 de oameni. "Diferenţa a fost că noi am invitat partidele democratice de opoziţie", argumentează Boris, care încearcă, împreună cu alţi militanţi, să unească elanul de rezistenţă crescândă faţă de guvernul lui Viktor Orbán combinând diferitele mişcări sub o etichetă comună: EMD (Un milion pentru democraţie).

Modelul polonez

Solidaritatea nu este o mişcare civică de rând. "Da, am luat ca exemplu modelul polonez", mărturiseşte Kónya. Totul a început atunci când guvernul Orbán a început să taie în salariile profesorilor, militarilor, pompierilor şi poliţiştilor. "Am creat Solidaritatea ca o mişcare politică, în septembrie. Sindicatele ne susţin, chiar dacă nu ni s-au alăturat, pentru că vor să rămână apolitice".

Acest om, liniştit şi taciturn, a cărui autoritate şi popularitate au crescut rapid, era cu puţin timp în urmă comandant în armata maghiară şi preşedinte al Sindicatului militarilor. El nu a aşteptat să fie concediat de superiorii săi, şi-a prezentat recent demisia şi a preluat conducerea mişcării.

Aceasta este alimentată de aroganţa autoritară a guvernului Orbán. Kónya admite totuşi că dacă situaţia economică nu ar fi fost atât de disperată, "rezistenţa nu ar fi la fel de puternică".

Viktor Orbán şi partidul său, Fidesz, care a preluat controlul Parlamentului printr-o victorie electorală covârşitoare în aprilie 2010, au luat treptat pe deplin conducerea tuturor instituţiilor democratice şi au trecut legi menite să le întărească puterea pentru mai multe decenii.

Bruxelles este îngrijorat , de mult timp deja, de tendinţa din ce în ce mai autoritară a regimului unei ţări membre ale Uniunii Europene. Dar mai ales deciziile economice ale lui Orbán sunt cele care au speriat cu adevărat UE.

Pentru a reduce uriaşa datorie publică a statului, care se ridică la aproape 80% din PIB, lăsată de guvernele de stânga, şi pentru a-şi ţine promisiunea de a reduce deficitul public anual, Orbán a naţionalizat fondurile de pensii private. Apoi, a impus băncilor şi marilor întreprinderi aparţinând unor companii străine un regim fiscal drastic.

30% dintre maghiari trăiesc astăzi sub pragul sărăciei

Dar 20 de luni mai târziu, este clar că datoria publică a statului este şi mai importantă decât în momentul în care Orbán a ajuns la putere. Forintul s-a depreciat cu 20%, ceea ce a însemnat o creştere dramatică a volumului datoriei publice. Orbán a fost deci obligat să ceară ajutorul FMI şi al UE, ceea ce refuzase cu mândrie în vara anului 2010 [şi apoi în 2011].

În schimbul ajutorului său, FMI a pus condiţia abrogării legii constituţionale prin care Orbán a preluat controlul Băncii Centrale. UE, la rândul ei, se pregăteşte deja să ia măsuri împotriva Ungariei în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi nu exclude nici posibilitatea unei îngheţări a subvenţiilor din fonduri europene şi nici cea a unui suspendări a dreptului de vot al Ungariei în UE.

Maghiarii asistă la aceste evenimente în calitate de spectatori uluiţi şi de victime îngrozite de o evoluţie a situaţiei care le este de neînţeles. Ei l-au ales pe Orbán bazându-se pe promisiunea că acesta le va îmbunătăţi viaţa. Dar, un an şi jumătate mai târziu, condiţiile lor de viaţă s-au înrăutăţit. Temându-se de o depreciere a forintului, ei depun euro în bănci în Austria şi Slovacia, ceea ce sângerează şi mai mult economia Ungariei.

Cei care vizitează Budapesta venind dintr-o ţară vecină din Europa Centrală sunt uimiţi de numărul de bătrâni, bărbaţi şi femei, care, înfofoliţi în haine vechi, par să rătăcească fără scop prin oraş. Conform statisticilor, 30% dintre maghiari trăiesc astăzi sub pragul sărăciei. Oraşul, a cărui bogăţie şi faimă şi-au atins apogeul în secolul al 19-lea, se străduieşte să-şi menţină caracterul său maiestuos, dar câteva dintre străzile din centrul oraşului sunt pline de saci de gunoi, în timp ce tencuiala caselor burgheze înstărite cade la pământ. Celui care nu vrea să vadă acest declin, afişele atârnate pe stâlpii de iluminat, cu coperta principalei reviste economice din ţară, HVG, se grăbesc să i-l amintească: pe fond negru, un cuvânt iese în evidenţă: "Vége" (sfârşit).

Un singur lucru este sigur pentru moment: Viktor Orbán ţine încă ferm frâiele puterii, chiar dacă poate nu pentru mult timp. Dacă se va pleca însă în faţa presiunii internaţionale, îşi va slăbi poziţia de lider incontestabil al naţiunii, la care ţine atât de mult. Dacă nu o va face, va conduce Ungaria la faliment şi efectul bulgăre de zăpadă îi va smulge oricum frâiele din mână. El încearcă acum să menţină cât mai mult timp posibil acest calm ciudat dinaintea furtunii. Canalele de televiziune, dintre care majoritatea sunt controlate de către guvern, nu au spus niciun cuvânt despre această manifestaţie istorică. Singura urmă vizibilă este doar o inscripţie mare desenată cu un spray de vopsea neagră pe trotuar, la poalele clădirii Operei. Este scris: "Elég!", care se poate traduce prin "Destul!"