Alegeți o limbă
La două săptămâni înainte de summit-ul de la Copenhaga asupra climatului (COP 15), la care 64 de şefi de stat şi-au anunţat participarea, un studiu face pentru prima oară bilanţul global al emisiilor de gaz carbonic în Uniunea Europeană (Nature Geoscience, 23 noiembrie 2009). Acest bilanţ ia în considerare nu numai emisiile de gaze cu efect de seră legate de activităţile industriale, de transport, de sectorul rezidenţial, dar şi schimbul de carbon între soluri, vegetaţie şi atmosferă, care trec în esenţă în mediul terestru prin fotosinteză şi respiraţie. Acest flux este important deoarece pădurile, preeriile şi turbăriile sunt capabile, ca şi oceanele, de a sechestra (stoca) o parte din CO2 care se acumulează în atmosferă şi contribuie la încălzirea globală.
În timp ce aceste schimburi rezultă în majoritatea regiunilor lumii din sechestrarea unei părţi din CO2-ul eliberat în atmosferă de către om, bilanţul arată că în Europa, emisiile de oxid de azot (N2O, protoxid de azot sau NeO) şi de metan (CH4) - alte două gaze cu puternic efect de seră - produse de culturi şi de animale depăşesc capturile de CO2 făcute de păduri şi preerii. Protoxidul de azot este produs de degradarea îngrăşămintelor chimice de bacterii, iar metanul este eliberat în atmosferă de digestia vitelor şi excrementele lor. Ecosistemele terestre ale UE emit astfel în cele din urmă mai multe gaze cu efect de seră decât absorb. Ele adaugă 3% de "echivalent CO2" emisiilor atribuite combustibililor fosili. Echilibrul este aproape acelaşi pe întregul continent, Turcia, Ucraina şi Belarus incluse.
A ameliora capacităţile de sechestrare a CO2
Uniunea Europeană, în ceea ce priveşte captarea de CO2, se clasează prin urmare printre codaşi. Peste tot în lume, jumătate din gazele cu efect de seră eliberate în atmosferă de activităţile umane sunt absorbite de oceane şi de ecosisteme terestre. Statele Unite sunt mai bine plasate decăt UE întrucât ecosistemele lor terestre absorb aproape 25% din emisiile de CO2 de origine antropică (0.4 miliarde de tone de carbon sechestrate contra 1.7 miliarde de tone emise).
Principala lecţie a acestui studiu : politicile climatice din UE nu trebuie doar să reducă emisiile de CO2 fosili de către industrie, transport, etc. Ci trebuie de asemenea să ia în considerare şi să amelioreze capacitatea de captare de CO2 a ecosistemelor. În acest domeniu, Europa poate să acţioneze consecvent. "Dacă vrem ca mediul natural să contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, trebuie să învăţăm să gestionăm în mod diferit emisiile de metan şi protoxid de azot din agricultură", explică Detlef Schmulze, de la Institutul Max Planck din Iena (Germania), care a condus studiul.
Agricultura intensivă este repusă în discuţie
Agricultura intensivă, deja criticată pentru impactul său asupra mediului şi a sănătăţii, se vede acum atacată pentru rolul său în încălzirea globală şi exploatarea intensivă de cherestea, care limitează capacitatea de captare a pădurilor. Acest lucru a mobilizat 2 000 de savanţi timp de cinci ani. A necesitat prelucrarea unui număr colosal de date statistice şi colectarea unor numeroase observaţii de teren şi măsuri în atmosferă. Realizat în cadrul programului CarboEurop, a fost finanţat până la 16,3 de milioane de euro de către Comisia Europeană şi mai mult de 30 de milioane de euro de la diferite state ale UE.
Rămân în continuare multe incertitudini semnificative (+50% pentru producţia de metan şi protoxid de azot), a declarat Philippe Ciais de la Laboratorul de Ştiinţe ale climatului, unul dintre coautorii studiului. "Mari progrese au fost realizate, iar UE este singura capabilă să producă atâtea date asupra acestei maşinării extrem de complexe". Construcţia unei reţele dense de staţiuni atmosferice şi de site-uri de măsurare a debitului va reduce incertitudinile şi va permite studii precise în diferite regiuni ale Europei.
