Subiectul colaborării membrilor Bisericii cu regimul comunist şi poliţia lui secretă pare a fi tabu în Slovacia. Povestea arhiepiscopului slovac Ján Sokol, dezvăluită la plecarea sa, este poate semnalul unei deschideri.

Arhiepiscopul din Bratislava, Ján Sokol, îşi va părăsi în curând slujba. El reprezintă încarnarea refuzului şi a incapacităţii Bisericii catolice slovace de a afrunta momentele cele mai sumbre ale trecutului ei – perioada Statului fascist slovac ca şi a Cehoslovaciei comuniste.

Hebdomadarul Týždeň este cel care, acum câteva zile, a dezvăluit ultimul caz înscenând acest om de biserică atât de controversat. În 1998, Sokol ar fi făcut un transfer de o jumatate de miliard de coroane slovace în contul omului său de încredere şi fost agent al StB (Securitatea de Stat Cehoslovacă), Štefan Náhlik. De fapt, acest fost novice al ordinului franciscan colabora deja cu StB-ul din 1982, chiar împotriva coreligionarilor săi. Şi a fost un informator al poliţiei secrete în timpul fazei de pregătire a operaţiunii Vír (vârtej) declanşat împotriva franciscanilor.

Conform ziarului, Sokol ar fi putut colecta o astfel de sumă de bani prin vânzarea de terenuri aparţinând bisericii. De ce un astfel de transfer ? Ce s-a întâmplat cu banii? Aceste două întrebări au rămas fără răspuns şi Sokol respinge toate acuzaţiile.

Acest caz, deşi a avut un mare impact în Slovacia, n-a surprins pe nimeni. Singura schimbare semnificativă este reacţia Bisericii, care a considerat că acestea sunt informaţii importante, care merită o anchetă. După mass-media slovacă, însăşi Vatican-ul ar urmări de aproape cazul.

Pentru Biserica catolică slovacă, această plecare, va fi fără îndoială o uşurare. Sokol reprezintă una dintre petele cele mai tenace şi mai vizibile pentru reputaţia ei, deja oarecum mânjită. El a devenit episcop în anii '80, cu acordul regimului comunist, când era pe lista agenţilor Securităţii Statului. După documente publicate de cotidianul SME, Sokol era un agent activ care aducea contra cost informaţii valoroase pentru securitatea statului. Dar el s-a compromis şi în timpul celui de-al doilea război mondial, colaborând cu regimul fascist condus de "colegul" său (preot) Jozef Tiso.

Cum a putut acest om, după evenimentele din noiembrie 1989, să-şi continuie cu succes cariera sa în Biserică ? Şi de ce instituţiile catolice l-au susţinut întotdeauna ? Se poate găsi un element explicativ într-un mit cultivat de Biserica Catolică slovacă. Cum că a fost cel mai mare adversar al totalitarismului, şi principala lui victimă. După asta, totul este spus. Problema colaborării membrilor săi cu regimul comunist şi poliţia lui secretă este un subiect tabu. Majoritatea societăţii, precum şi aproape toţi politicienii, stau în spatele aceleaşi linii de gândire.

Biserica slovacă se distinge de Biserica cehă, prin influenţa sa şi în general prin imaginea pozitivă de care beneficiază. Slovacia este în mod tradiţional considerată o ţară catolică. Conform ultimului recensământ, aproape 80% din locuitori se declară catolici. Şi chiar dacă această cifră are o valoare informativă limitată (doar o mică parte dintre ei fiind catolici cu adevărat practicanţi), politicienii, în marea lor majoritate doresc să menţină relaţii bune cu Biserica, fie pentru că ei sunt în acord cu aceasta, fie pentru că se tem poate de influenţa ei asupra alegătorilor.

Mai mult decât atât, Biserica catolică reprezintă în conştiinţa colectivă un element puternic şi pozitiv în imaginea pe care Slovacia o are de ea-însăşi. Dar tocmai această poziţie de neprihănire este principalul obstacol pentru capacitatea ei de a-şi afrunta cinstit trecutul şi de a se purifica, revocând oameni ca arhiepiscopul Ján Sokol.